O definiție pentru merism
Jargon
merism (gr. merismos „distribuție”), figură care constă în enumerarea distributivă a faptelor (I): „huic furta in manibus, fuga plantis, ventre sagina” [acesta avea prada în mână, fuga în tălpi, hrana în pântece] (Aen.; → L., § 675). Sin. diereză oratorică.
Intrare: merism
merism substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)