O definiție pentru merism


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

merism (gr. merismos „distribuție”), figură care constă în enumerarea distributivă a faptelor (I): „huic furta in manibus, fuga plantis, ventre sagina” [acesta avea prada în mână, fuga în tălpi, hrana în pântece] (Aen.; L., § 675). Sin. diereză oratorică.

Intrare: merism
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merism
  • merismul
  • merismu‑
plural
  • merisme
  • merismele
genitiv-dativ singular
  • merism
  • merismului
plural
  • merisme
  • merismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)