6 definiții pentru meregiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
meregiu sm [At: SCRIBAN, D. / V: ~ragiu / Pl: ~ii / E: merea + -giu, cf tc meraci] (Dob) Persoană care păzește semănăturile Si: pândar.
meregíŭ m. (turc. merağy. V. merea). Dobr. Jitar, pîndar. – Și miragíŭ (Neam. Rom. Pop. 6 Mrt. 1918, 2).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
meragiu sm vz meregiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MEREGIU s. v. pândar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
meregiu s. v. PÎNDAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MEREGIU s. m. (Prin Dobr.) Persoană care păzește semănăturile ; pîndar. Cf. SCRIBAN, D., ALR II 5 230/682, com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. - Pl.: meregii. - Și: meragíu s. m. Com.din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ. - Merea + suf. -giu. Cf. tc. m e r a c i.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: meregiu
meregiu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
meragiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)