3 definiții pentru mercurare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mercurare sf [At: DN3 / Pl: ~rări / E: cf fr mercuration] Reacție chimică prin care se obțin combinații organice mercurice.
MERCURARE s.f. Reacție chimică prin care se obțin combinații organice mercurice. [După fr. mercuration].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mercurare s. f., g.-d. art. mercurării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: mercurare
mercurare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
mercurare, mercurărisubstantiv feminin
- 1. Reacție chimică prin care se obțin combinații organice mercurice. DN
etimologie:
- mercuration DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.