3 definiții pentru mercurare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mercurare sf [At: DN3 / Pl: ~rări / E: cf fr mercuration] Reacție chimică prin care se obțin combinații organice mercurice.

MERCURÁRE s.f. Reacție chimică prin care se obțin combinații organice mercurice. [După fr. mercuration].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mercuráre s. f., g.-d. art. mercurării

Intrare: mercurare
mercurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mercurare
  • mercurarea
plural
genitiv-dativ singular
  • mercurări
  • mercurării
plural
vocativ singular
plural