mercaptan sm [At: LTR² / Pl: ~i / E: fr mercaptan] Derivat organic al hidrogenului sulfurat, cu miros neplăcut, folosit la odorizarea gazelor combustibile spre a semnala pierderile accidentale de gaz.

MERCAPTAN s.m. (Chim.) Substanță organică cu miros urît derivată din alcool, în care oxigenul este înlocuit de sulf; tioalcool. [< fr. mercaptan].

MERCAPTAN s. m. substanță organică cu miros urât, derivată din alcool, în care oxigenul este înlocuit cu sulf; tioalcool, tiol. (< fr. mercaptan)

mercaptan s. m., pl. mercaptani

mercaptan s. m., pl. mercaptani

mercaptan s. m., pl. mercaptani

MERCAPTÁN (< fr. {i}; fr. mer[cure] + capt[er] „a capta”) s. m. Substanță organică R-SH, derivată de la acidul sulfhidric, prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un radical organic. M. sunt lichide cu miros neplăcut și foarte persistent. Se folosește la sinteza medicamentelor, insecticidelor, pentru inhibiția reacțiilor cu radicali, pentru odorizarea gazelor de uz casnic ș.a. Sin. tiol, tioalcool.

MERCAPTAN s. (CHIM.) tioalcool, tiol.

MERCAPTAN s. (CHIM.) tioalcool, tiol.

FENIL MERCAPTAN s. v. tiofenol.

MERCAPTAN s. m. Derivat organic al hidrogenului sulfurat, cu miros neplăcut, folosit la odorizarea gazelor combustibile spre a semnala pierderile accidentale de gaz. Unii mercaptani inferiori apar în natură că produși de putrefacție, LTR². - Pl.: mercaptani. – Din fr. mercaptan.