11 definiții pentru menstruație

menstruație sf [At: CORNEA, E. I, 24/14 / V: (înv) ~iune / P: ~stru-a~ / Pl: ~ii / E: fr menstruation] Hemoragie fiziologică uterină la femei, care are loc periodic, la intervale de aproximativ o lună, începând din epoca pubertății, cu întreruperi temporare în perioadele de sarcină și de alăptare, până la menopauză Și: period, (înv) menstruale, menstruă, regulă, (reg) fire, rânduri, soroc.

MENSTRUÁȚIE, menstruații, s. f. Hemoragie fiziologică din mucoasa uterină, care apare la femeia adultă în mod regulat și periodic, începând din epoca pubertății, cu întreruperi temporare în perioadele de sarcină și de alăptare, și până la menopauză, când dispare definitiv; soroc, regulă, period. [Pr.: -stru-a-] – Din fr. menstruation.

MENSTRUÁȚIE, menstruații, s. f. Hemoragie fiziologică din mucoasa uterină, care apare la femeia adultă în mod regulat și periodic, începând din epoca pubertății, cu întreruperi temporare în perioadele de sarcină și de alăptare, și până la menopauză, când dispare definitiv; soroc, regulă, period. [Pr.: -stru-a-] – Din fr. menstruation.

MENSTRUAȚÍE, menstruații, s. f. Scurgere de sînge din organul genital al femeii, care se produce periodic, aproximativ la 25-30 de zile, începînd din epoca pubertății pînă la menopauză; period, regulă, (popular) soroc.

menstruáție (-stru-a-ți-e) s. f., art. menstruáția (-ți-a), g.-d. art. menstruáției; pl. menstruáții, art. menstruáțiile (-ți-i-)

MENSTRUÁȚIE s. (FIZIOL.) ciclu, period, (pop.) lună, soroc, (înv. și reg.) poală, (reg.) belea, fire, regulă, sărbători (pl.), (Transilv., Ban. și Mold.) rând, (înv.) menstruale (pl.), menstruă, tocmeală, (eufemistic) indispoziție.

MENSTRUÁȚIE s.f. Funcție fiziologică la femei, care constă dintr-o scurgere de sânge periodică (lunară) pe cale vaginală, începând din epoca pubertății până la încetarea activității glandelor sexuale; menstre. [Gen. -iei. / < fr. menstruation, cf. lat. menstruus – în fiecare lună].

MENSTRUÁȚIE s. f. scurgere de sânge periodică (lunară) pe cale vaginală, începând din epoca pubertății până la menopauză; menoree, menstre. (< fr. menstruation)

MENSTRUÁȚIE ~i f. Hemoragie fiziologică din mucoasa uterină a femeilor, care se produce lunar (cu întreruperi temporare în perioada de sarcină și de alăptare), începând din perioada pubertății și până la menopauză. [Sil. -stru-a-] /<fr. menstruation


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

menstruáție s. f. (sil. -stru-a-ți-e), art. menstruáția (sil. -ți-a), g.-d. art. menstruáției; pl. menstruáții, art. menstruáțiile (sil. -ți-i-)

MENSTRUAȚIE s. (FIZIOL.) ciclu, period, (pop.) lună, soroc, (înv. și reg.) poală, (reg.) belea, fire, regulă, sărbători (pl.), (Transilv., Ban. și Mold.) rînd, (înv.) menstruale (pl.), menstruă, tocmeală, (eufemistic) indispoziție.

MENSTRUÁȚIE (< fr. {i}; {s} lat. menstruus „lunar”) s. f. Hemoragie fiziologică ce apare la femeia adultă în mod regulat și periodic (aproximativ la patru săptămâni), având sursa în mucoasa uterină. M. durează 3-6 zile, apare la pubertate, se întrerupere temporar în cursul perioadelor de sarcină și, adeseori, de alăptare și dispare definitiv la menopauză. Sin. ciclu menstrual; (pop.) period.

Intrare: menstruație
menstruație substantiv feminin
  • silabație: -stru-a-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menstruație
  • menstruația
plural
  • menstruații
  • menstruațiile
genitiv-dativ singular
  • menstruații
  • menstruației
plural
  • menstruații
  • menstruațiilor
vocativ singular
plural