10 definiții pentru memorator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEMORATÓR, memoratoare, s. n. 1. Memento (3). 2. (Tehn.) Memorie (3). – Din fr. mémorateur.

MEMORATÓR, memoratoare, s. n. 1. Memento (3). 2. (Tehn.) Memorie (3). – Din fr. mémorateur.

memorator sn [At: DM / Pl: ~oare / E: fr mémorateur] 1 Memento (2). 2 (Teh; rar) Memorie (9).

MEMORATÓR, memoratoare, s. n. Carte de buzunar, care cuprinde rezumativ noțiuni și principii, tabele, formule etc. utilizate în știință și în tehnică.

MEMORATÓR s.n. 1. Carte care cuprinde în mod rezumativ tabele, formulare, definiții etc., folosită cu deosebire în știință și în tehnică; memento (1). 2. Memorie (4). [< fr. mémorateur].

MEMORATÓR s. n. 1. carte care cuprinde rezumativ tabele, formulare, definiții etc., în știință și în tehnică; memento (1). 2. memorie (3). (< fr. mémorateur)

MEMORATÓR ~oáre n. 1) Carte de format mic, în care se expun sumar elementele de bază ale unei discipline sau științe; memento. 2) tehn. Dispozitiv al computerului care înregistrează și stochează informațiile ce vor fi prelucrate ulterior. /<fr. mémorateur


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

memoratór s. n., pl. memoratoáre

memoratór s. n., pl. memoratoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEMORATÓR s. 1. v. memento. 2. v. memorie.

MEMORATOR s. 1. memento. (Și-a notat ceva în ~.) 2. (TEHN.) memorie. (~ la calculator.)

Intrare: memorator
memorator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • memorator
  • memoratorul
  • memoratoru‑
plural
  • memoratoare
  • memoratoarele
genitiv-dativ singular
  • memorator
  • memoratorului
plural
  • memoratoare
  • memoratoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

memorator

etimologie: