melicos, ~oasă a [At: ȘEZ. IX, 69 / V: (2) mal~ / Pl: ~oși, ~oase / E: melic¹ + -os] (Reg) 1 Cu nărav. 2 Cu toane Si: capricios. 3 (D. vite și cai) Bolnav de melic¹. 4 Neîngrijit. 5 Murdar.

melicós, -oásă adj. (d. melic). Munt. vest. Nărăvit, care are melic. Melicos de oamenĭ, doritor de societate.

malicos, ~oasă a vz melicos

MELICÓS, -OÁSĂ adj. (Regional) 1. Cu nărav, cu toane, capricios. Fie, că melicos mai ești. . . și afurisit să nu-ți intre nimeni în voie. ȘEZ. IX, 69. 2. (Despre vite și despre cai) Bolnav de melic¹ (2). Era la spate gribănos și malicos. DR. IV, {881}. - Pl.: melicoși, -oase. – Și: (2) malicos, -oosă adj. – Melic¹ + suf. -os.

MALICOS, -OÁSĂ adj. v. melicos.