MELANOM, melanoame, s. n. Tumoare formată din celule ce produc melanină și localizată mai ales pe piele și la ochi și, în mod excepțional, în centrii nervoși și meninge. – Din fr. mélanome.

melanom sm [At: BIANU, D. S. / Pl: ~oame / E: fr mélanome] (Med) Tumoare rezultată din acumularea de melanină într-un țesut conjuctiv.

MELANOM, melanoame, s. n. Tumoare malignă a pielii, de origine pigmentară. – Din fr. mélanome.

MELANOM s.n. Tumoare neagră, malignă a pielii. [Pl. -oame. / < fr. mélanome].

MELANOM s. n. tumoare a celulelor pigmentare care conțin melanină. (< fr. mélanome)

MELANOM n. Tumoare malignă a pielii, formată din celule ce conțin melanină. /<fr. mélanome

melanom s. n., pl. melanoame

melanom s. n., pl. melanoame

melanom s. n., pl. melanoame

MELANÓM (< fr.) s. n. Tumoră care se formează din celule ce elaborează melanină, localizată mai ales pe piele și la ochi și, în mod excepțional, în centrii nervoși și meninge. Poate fi benignă (ex.: un nev) sau malignă (ex.: la nivel cutanat ori în globul ocular).

MELANÓM s. n. (Med.) Tumoare rezultată din acumularea de melanină într-un țesut conjunctiv. Cf. BIANU, D. S., DN. - Pl.: melanoame. – Din fr. mélanome.