11 definiții pentru mehmendar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mehmendar sm [At: (a. 1806-1807) IORGA, S. D. VI, 197 / V: maiman~, meiman~, meim~ / Pl: ~i / E: tc mihmandar] (Tcî) 1 (îf meimendariu) Ofițer turc care însoțea pe domnul român numit de Poartă la plecarea acestuia din Constantinopol spre țară. 2 Boier care avea grijă de călătoria noului domn român de la Constantinopol până în țara noastră. 3 (Pgn) Boier sau funcționar care însoțea în călătorie pe domn sau pe o persoană oficială ori de rang mare și se îngrijea de găzduirea ei. 4 Comisar special însărcinat cu aprovizionarea.

MEHMENDÁR, mehmendari, s. m. (În Evul Mediu; în Moldova și în Țara Românească). 1. Boier (sau funcționar) care însoțea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt, îngrijindu-se de găzduirea lor. 2. Comisar special însărcinat cu aprovizionarea. – Din tc. mihmandar.

MEHMENDÁR, mehmendari, s. m. (Turcism; în evul mediu, în Moldova și în Țara Românească). 1. Boier (sau funcționar) care însoțea în călătorie pe domn sau o persoană oficială de rang înalt, îngrijindu-se de găzduirea lor. 2. Comisar special însărcinat cu aprovizionarea. – Din tc. mihmandar.

MEHMENDÁR, mehmendari, s. m. (Turcism învechit) Funcționar atașat pe lîngă un înalt demnitar străin cu sarcina de a-i servi drept ghid; comisar, călăuză. Numai venirea muscalilor la 1828 a pus capăt acestei vieți zvăpăiate a tinerilor cuconași, luîndu-i ca comisari (mehmendari) pe lîngă generalii ruși. GHICA, S. 47.

meimandar sm vz mehmendar

meimendar sm vz mehmendar

mihmandár m. (turc. [d. pers.] mihmandar, găzduitor, d. mihman, oaspete, și dar, purtător, păzitor). Vechĭ. Ofițer turcesc care-l escorta pe domn cînd pleca din Constantinopole spre țările româneștĭ. Boĭer mare care purta grijă de călătoria nouluĭ domn pin țară. Comisar oficial. Conducător în general. – Și mehmendar, meĭmendar și maĭmandár.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mehmendár s. m., pl. mehmendári

mehmendár s. m., pl. mehmendári


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mehmendár (mehmendári), s. m. – Intendent, administrator. – Var. mihmandar, maimandar. Tc. mihmandar, din per. (Șeineanu, III, 75). Sec. XVIII, înv.

Intrare: mehmendar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mehmendar
  • mehmendarul
  • mehmendaru‑
plural
  • mehmendari
  • mehmendarii
genitiv-dativ singular
  • mehmendar
  • mehmendarului
plural
  • mehmendari
  • mehmendarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)