9 definiții pentru mehlem


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mehlem sn [At: CANTEMIR, IST. 212 / V: meflem, (Buc) melhim / Pl: ~uri / E: tc melhem] (Tcî) 1 Alifie. 2 Murdărie. 3 Excremente.

MEHLEM s.n. (Mold.) Alifie. La rana rea și grea, mehlemul și leacul de să și află. CI, 174. Ce meflemul nu vindica, vindica fierul. CANTEMIR, IST. Fiiindcă preste tot sînt răniți, nu iaste unde să pui alifii, nu iaste unde să pui mehlem, nu iaste unde să pui bleastur. I. MINIAT. ◊ Fig. Împuțite ranele, vrăjmașii cu mehlemul adevăratei dragoste ungîndu-se, să se tămăduiască. CANTEMIR, IST. Variante: meflem (CANTEMIR, IST). Etimologie: tc. melhem.

mehlém n., pl. urĭ (turc. mehlem, unsoare, d. ar. merhem, d. ngr. málagma, V. amalgamă). Vechĭ. Unsoare. Fig. Balsam.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEHLÉM s. v. alifie, cremă, pomadă, unguent.

mehlem s. v. ALIFIE. CREMĂ. POMADĂ. UNGUENT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mehlém (mehlémuri), s. n.1. (Înv.) Unguent. – 2. (Arg.) Spermă, sămînță. – Mr. migleme, megl. miilem. Tc. mehlem, din arab. merhem (Meyer 269; Berneker, II, 11; Tiktin), cf. alb. meljhem, bg., sb., cr. mehlem, toate cu sensul de „unguent”.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: mehlem
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mehlem
  • mehlemul
  • mehlemu‑
plural
  • mehlemuri
  • mehlemurile
genitiv-dativ singular
  • mehlem
  • mehlemului
plural
  • mehlemuri
  • mehlemurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)