Definiția cu ID-ul 502751:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mehlem (mehlemuri), s. n. – 1. (Înv.) Unguent. – 2. (Arg.) Spermă, sămînță. – Mr. migleme, megl. miilem. Tc. mehlem, din arab. merhem (Meyer 269; Berneker, II, 11; Tiktin), cf. alb. meljhem, bg., sb., cr. mehlem, toate cu sensul de „unguent”.