megalopsihie sf [At: CANTEMIR, IST. 115 / E: ngr μεγαλoψυχία] (Grî; rar) 1 Generozitate. 2 Aroganță.

MEGALOPSIHIE s.f. (Liv.) Încredere exagerată în propriile forțe sau posibilități. [Gen. -iei. / < it. megalopsichia].

MEGALO- „mare, uriaș, înalt, gigant, intens”. ◊ gr. megas, megalos „uriaș” > fr. mégalo-, engl. id., germ. id. > rom. megalo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., globulă roșie care are un nucleu foarte mare; ~cefal (v. -cefal), adj., care prezintă megalocefalie; sin. megacefal; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., anomalie care constă în dezvoltarea excesivă a craniului; sin. megacefalie, megalocranie; ~cit (v. -cit), s. n., celulă roșie mare și anucleată, care apare în sînge în cazul anemiei pernicioase; ~cranie (v. -cranie), s. f., megalocefalie*; ~dactilie (v. -dactilie), s. f., dezvoltare exagerată a degetelor; ~dermie (v. -dermie), s. f., hipertrofie congenitală a pielii; sin. dermomegalie; ~gametogeneză (v. gameto-, v. -geneză), s. f., proces de formare a macrogameților; ~manie (v. -manie), s. f., manifestare psihică morbidă, caracterizată prin obsesia grandorii, a gloriei, a puterii; ~melie (v. -melie), s. f., anomalie congenitală care constă în gigantismul unuia sau al ambelor membre superioare; ~psihie (v. -psihie), s. f., încredere exagerată în propriile sale forțe sau posibilități; ~splanhnie (v. -splanhnie), s. f., mărise excesivă a viscerelor; sin. megasplanhnie; ~splenie (v. -splenie), s. f., mărire exagerată a splinei; ~timie (v. -timie), s. f., creștere în volum a timusului; ~zaur (~saur) (v. -zaur), s. m., reptilă fosilă gigantică dinozauriană, din mezozoic, care, în mers, se sprijinea pe coadă.

MEGALOPSIHÍE s. f. (Grecism învechit, rar) 1. Mărinimie, generozitate. Unde grija iaste la mesură, megalopsihiia o cîrmuiaște. CANTEMIR, IST. 115. 2. Îngîmfare, aroganță. Care cuvinte de cea semeață și nebunească megalopsihiia lui Haizler puțin să atingea. R. GRECEANU, C. M. II, 40. – Din ngr. μεγαλοψνχία.