7 definiții pentru mefient
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MEFIENT, -Ă, mefienți, -te, adj. (Livr.) Neîncrezător; bănuitor. [Pr.: -fi-ent] – Din fr. méfiant.
MEFIENT, -Ă, mefienți, -te, adj. (Livr.) Neîncrezător; bănuitor. [Pr.: -fi-ent] – Din fr. méfiant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laurap
- acțiuni
mefient, ~ă a [At: DN3 / P: ~fi-ent / Pl: ~nți, ~e / E: fr méfiant] (Liv) Suspicios.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEFIENT, -Ă adj. (Franțuzism) Neîncrezător. [Pron. -fi-ent. / cf. fr. méfiant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MEFIENT, -Ă adj. neîncrezător, bănuitor. (< fr. méfiant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mefient (livr.) (desp. -fi-ent) adj. m., pl. mefienți; f. mefientă, pl. mefiente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mefient (livr.) (-fi-ent) adj. m., pl. mefienți; f. mefientă, pl. mefiente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mefient adj. m. (sil. -fi-ent), pl. mefienți; f. sg. mefientă, pl. mefiente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: me-fi-ent
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
mefient, mefientăadjectiv
- 1. Bănuitor, neîncrezător. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: bănuitor neîncrezător
etimologie:
- méfiant DEX '09 DEX '98 DN