10 definiții pentru medular


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDULÁR, -Ă, medulari, -e, adj. Care aparține măduvei spinării sau măduvei osoase, care se referă la măduva spinării sau la măduva osoasă ori are caracterele ei; care alcătuiește măduva. ◊ Canal medular = canal în interiorul coloanei vertebrale, în care se află măduva spinării; canal rahidian. – Din fr. médullaire.

MEDULÁR, -Ă, medulari, -e, adj. Care aparține măduvei spinării sau măduvei osoase, care se referă la măduva spinării sau la măduva osoasă ori are caracterele ei; care alcătuiește măduva. ◊ Canal medular = canal în interiorul coloanei vertebrale, în care se află măduva spinării; canal rahidian. – Din fr. médullaire.

medular1, ~ă a [At: LM / Pl: ~i, ~e / E: fr médullaire] (Atm) 1 Care aparține măduvei spinării. 2 Care se referă la măduva spinării. 3 Care are caracteristicile măduvei spinării. 4 Care alcătuiește măduva spinării. 5 (Îs) Canal ~ Canal din interiorul coloanei vertebrale, în care se află măduva spinării.

MEDULÁR, -Ă, medulari, -e, adj. Care se referă la măduva spinării, care are caracterele măduvei spinării, care alcătuiește măduva. Canal medular = canal în interiorul coloanei vertebrale în care se află măduva spinării.

MEDULÁR, -Ă adj. Referitor la măduva spinării, care formează măduva. ◊ Canal medular = canal în interiorul coloanei vertebrale, unde se găsește măduva spinării. [Cf. fr. médullaire < lat. medulla – măduvă].

MEDULÁR, -Ă adj. 1. referitor la măduva spinării sau a oaselor. ♦ canal ~ = canal axial al oaselor lungi sau din interiorul coloanei vertebrale, plin cu măduvă; partea centrală a tijei dicotiledonatelor. 2. cu aspect, de natura măduvei; referitor la măduva lemnului. (< fr. médullaire, lat. medullaris)

MEDULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de măduva spinării sau de măduva oaselor; propriu măduvei spinării sau măduvei oaselor. 2) Care constituie măduva. /<fr. médullaire

medular a. ce ține de măduva spinării sau e de natura ei: substanța medulară a creerului.

*medulár, -ă adj. (lat. medullaris. V. mădular, măduvă). De măduvă, al măduveĭ: substanța medulară. Os, canal medular, care are măduvă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

medulár adj. m., pl. medulári; f. meduláră, pl. meduláre

medulár adj. m., pl. medulári; f. sg. meduláră, pl. meduláre

Intrare: medular
medular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • medular
  • medularul
  • medularu‑
  • medula
  • medulara
plural
  • medulari
  • medularii
  • medulare
  • medularele
genitiv-dativ singular
  • medular
  • medularului
  • medulare
  • medularei
plural
  • medulari
  • medularilor
  • medulare
  • medularelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

medular

  • 1. Care aparține măduvei spinării sau măduvei osoase, care se referă la măduva spinării sau la măduva osoasă ori are caracterele ei; care alcătuiește măduva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Canal medular = canal în interiorul coloanei vertebrale, în care se află măduva spinării; canal rahidian.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Cu aspect, de natura măduvei; referitor la măduva lemnului.
    surse: MDN '00

etimologie: