2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDIÉRE, medieri, s. f. Mijlocire, mediație. [Pr.: -di-e-] – V. media.

MEDIÉRE, medieri, s. f. Mijlocire, mediație. [Pr.: -di-e-] – V. media.

mediere sf [At: ODOBESCU, S. I, 267 / P: ~di-e~ / V: (nob) mezi~ / Pl: ~ri / E: media] 1 Intervenție pentru realizarea unei înțelegeri între două sau mai multe părți adverse Si: mijlocire (1), (înv) mediație (1). 2 Demersuri oficiale pentru a preveni sau a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state Si: (înv) mediație (2).

MEDIÉRE s.f. Acțiunea de a media; mediație. [Pron. -di-e-. / < media].

MEDIÁ1, mediez, vb. I. Tranz. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație. [Pr.: -di-a] – Din lat. mediare.

media vti [At: LM / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: lat mediare] 1 (Rar) A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse. 2 A face demersuri oficiale pentru a preveni sau a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state.

MEDIÁ, mediez, vb. I. Tranz. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație. [Pr.: -di-a] – Din lat. mediare.

MEDIÁ, mediez, vb. I. Intranz. A mijloci între două sau mai multe părți adverse pentru o înțelegere, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state. – Pronunțat: -di-a.

MEDIÁ vb. I. intr. A mijloci o înțelegere; a face demersuri în vederea aplanării sau a prevenirii unui conflict dintre două sau mai multe state. [Pron. -di-a. / < lat. mediare].

MEDIÁ vb. intr. a mijloci, a face un act de mediație. (< lat. mediare)

A MEDIÁ ~éz tranz. (înțelegeri, acorduri între părți) A interveni în calitate de intermediar pentru a înlesni; a pune la cale, contribuind la realizare; a mijloci. [Sil. -di-a] /<lat. mediare

*mediéz v. tr. (d. mediŭ; it. mediare; lat. mediare înseamnă „a împărți în doŭă, a fi la mijloc”). Mijlocesc, stabilesc un acord între alțiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. mediérii; pl. mediéri

mediére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. mediérii; pl. mediéri

mediá2 (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 mediáză, 1 pl. mediém (-di-em); conj. prez. 3 să mediéze; ger. mediínd (-di-ind)

mediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. mediéz, 3 sg. și pl. mediáză, 1 pl. mediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. mediéze; ger. mediínd (sil. -di-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEDIÉRE s. intermediu, mediație, mijlocire. (~ lui s-a dovedit necesară.)

MEDIERE s. intermediu, mediație, mijlocire. (~ lui s-a dovedit necesară.)

MEDIA vb. a intermedia, a se interpune, a mijloci, (rar) a negocia.

Intrare: mediere
  • silabație: me-di-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mediere
  • medierea
plural
  • medieri
  • medierile
genitiv-dativ singular
  • medieri
  • medierii
plural
  • medieri
  • medierilor
vocativ singular
plural
Intrare: media (vb.)
  • silabație: me-di-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • media
  • mediere
  • mediat
  • mediatu‑
  • mediind
  • mediindu‑
singular plural
  • media
  • mediați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mediez
(să)
  • mediez
  • mediam
  • mediai
  • mediasem
a II-a (tu)
  • mediezi
(să)
  • mediezi
  • mediai
  • mediași
  • mediaseși
a III-a (el, ea)
  • media
(să)
  • medieze
  • media
  • medie
  • mediase
plural I (noi)
  • mediem
(să)
  • mediem
  • mediam
  • mediarăm
  • mediaserăm
  • mediasem
a II-a (voi)
  • mediați
(să)
  • mediați
  • mediați
  • mediarăți
  • mediaserăți
  • mediaseți
a III-a (ei, ele)
  • media
(să)
  • medieze
  • mediau
  • media
  • mediaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mediere

etimologie:

  • vezi media
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

media (vb.)

  • 1. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mijloci

etimologie: