2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDIÁT, -Ă, mediați, -te, adj. (Și adverbial) Care are legătură indirectă cu ceva; indirect; care se efectuează prin intermediar, mijlocit. [Pr.: -di-at] – Din fr. médiat.

mediat, ~ă a [At: NEGULICI / P: ~di-at / Pl: ~ați, ~e / E: fr médiat] Care are legătură indirectă cu un anumit lucru Si: indirect, mijlocit.

MEDIÁT, -Ă, mediați, -te, adj. (Și adv.) Care are legătură indirectă cu ceva; indirect. [Pr.: -di-at] – Din fr. médiat.

MEDIÁT, -Ă adj. (și adv.) Care nu se leagă direct de ceva, ci prin intermediul altui lucru. [Pron. -di-at. / < lat. mediatus, fr. médiat].

MEDIÁT, -Ă, mediáți, -te, adj. 1. (și adv.) Care nu se leagă direct de ceva; mijlocit. 2. (Log.) Care admite un termen mediu. (< fr. médiat)

mediat a. prin mijlocire: cauză mediată a unui eveniment.

*mediat, -ă adj. (din imediat). Care nu e în legătură directă (imediată) cu altu: cauză mediată. În vechĭu imperiŭ germanic, principe (saŭ stat) care nu avea fiefu direct de la împărat. Adv. Rar. În mod mediat.

MEDIÁ1, mediez, vb. I. Tranz. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație. [Pr.: -di-a] – Din lat. mediare.

media vti [At: LM / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: lat mediare] 1 (Rar) A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse. 2 A face demersuri oficiale pentru a preveni sau a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state.

MEDIÁ, mediez, vb. I. Tranz. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație. [Pr.: -di-a] – Din lat. mediare.

MEDIÁ, mediez, vb. I. Intranz. A mijloci între două sau mai multe părți adverse pentru o înțelegere, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state. – Pronunțat: -di-a.

MEDIÁ vb. I. intr. A mijloci o înțelegere; a face demersuri în vederea aplanării sau a prevenirii unui conflict dintre două sau mai multe state. [Pron. -di-a. / < lat. mediare].

MEDIÁ vb. intr. a mijloci, a face un act de mediație. (< lat. mediare)

A MEDIÁ ~éz tranz. (înțelegeri, acorduri între părți) A interveni în calitate de intermediar pentru a înlesni; a pune la cale, contribuind la realizare; a mijloci. [Sil. -di-a] /<lat. mediare

*mediéz v. tr. (d. mediŭ; it. mediare; lat. mediare înseamnă „a împărți în doŭă, a fi la mijloc”). Mijlocesc, stabilesc un acord între alțiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mediá2 (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 mediáză, 1 pl. mediém (-di-em); conj. prez. 3 să mediéze; ger. mediínd (-di-ind)

mediá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. mediéz, 3 sg. și pl. mediáză, 1 pl. mediém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. mediéze; ger. mediínd (sil. -di-ind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEDIÁT adj. v. indirect.

MEDIAT adj. indirect, mijlocit. (Relații ~.)

arată toate definițiile

Intrare: mediat
mediat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mediat
  • mediatul
  • mediatu‑
  • media
  • mediata
plural
  • mediați
  • mediații
  • mediate
  • mediatele
genitiv-dativ singular
  • mediat
  • mediatului
  • mediate
  • mediatei
plural
  • mediați
  • mediaților
  • mediate
  • mediatelor
vocativ singular
plural
Intrare: media (vb.)
  • silabație: me-di-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • media
  • mediere
  • mediat
  • mediatu‑
  • mediind
  • mediindu‑
singular plural
  • media
  • mediați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mediez
(să)
  • mediez
  • mediam
  • mediai
  • mediasem
a II-a (tu)
  • mediezi
(să)
  • mediezi
  • mediai
  • mediași
  • mediaseși
a III-a (el, ea)
  • media
(să)
  • medieze
  • media
  • medie
  • mediase
plural I (noi)
  • mediem
(să)
  • mediem
  • mediam
  • mediarăm
  • mediaserăm
  • mediasem
a II-a (voi)
  • mediați
(să)
  • mediați
  • mediați
  • mediarăți
  • mediaserăți
  • mediaseți
a III-a (ei, ele)
  • media
(să)
  • medieze
  • mediau
  • media
  • mediaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mediat

etimologie:

media (vb.)

  • 1. A mijloci o înțelegere între două sau mai multe părți adverse, a face demersuri oficiale pentru a preveni sau pentru a pune capăt ostilităților dintre două sau mai multe state; a face un act de mediație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: mijloci

etimologie: