MECU cf. blg. Meкъ „moale, gingaș”. 1. Mecu ar., act.; – munt. (RI II 197); – olt. (17 B II 207); -lești s.; -lescu (Mus 11). 2. Mecula mold. (Sd VI 82), contaminat cu Necula. 3. + art. a: Meca, V., munt. (Sd VII 56). 4. În genitiv pl.: Dealul Mecilor. 5. + -șa: Mecșa b. (Cat).