2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MECANOTÉHNICĂ s. f. Mecanică (2).

MECANOTÉHNICĂ s.f. Mecanică (2) [în DN]. [Gen. -cii. / < mecano- + tehnică].

MECANOTÉHNIC, -Ă, mecanotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Mecanică (I 1). 2. Adj. Care se referă la un produs de mecanică (I 1), privitor la mecanică, de mecanică. – Mecano- + tehnic.

MECANOTÉHNIC, -Ă, mecanotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Mecanică (I 1). 2. Adj. Care se referă la un produs de mecanică (I 1), privitor la mecanică, de mecanică. – Mecano- + tehnic.

mecanotehnic, ~ă [At: DL / Pl: ~ici, ~ice / E: mecano- + tehnic] 1 sf Tehnică a procedeelor în care intervin în special fenomene mecanice (12). 2 a Care aparține mecanotehnicii (1). 3 a Referitor la mecanotehnică (1).

MECANOTÉHNIC, -Ă, mecanotehnici, -e, adj. Care se referă la un produs de mecanotehnică.

MECANOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la mecanotehnică. [< mecano- + tehnic].

MECANOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la mecano-tehnică. II. s. f. mecanică (III, 2). (< mecano + -tehnic2)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mecanotéhnică s. f., g.-d. art. mecanotéhnicii

mecanotéhnică s. f., g.-d. art. mecanotéhnicii

mecanotéhnic adj. m., pl. mecanotéhnici; f. mecanotéhnică, pl. mecanotéhnice

mecanotéhnic adj. m. tehnic


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MECANOTÉHNICĂ s. v. mecanică.

Intrare: mecanotehnică
mecanotehnică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mecanotehnică
  • mecanotehnica
plural
genitiv-dativ singular
  • mecanotehnici
  • mecanotehnicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mecanotehnic
mecanotehnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mecanotehnic
  • mecanotehnicul
  • mecanotehnicu‑
  • mecanotehnică
  • mecanotehnica
plural
  • mecanotehnici
  • mecanotehnicii
  • mecanotehnice
  • mecanotehnicele
genitiv-dativ singular
  • mecanotehnic
  • mecanotehnicului
  • mecanotehnice
  • mecanotehnicei
plural
  • mecanotehnici
  • mecanotehnicilor
  • mecanotehnice
  • mecanotehnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mecanotehnică

  • 1. Mecanică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Mecano- + tehnic
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

mecanotehnic

  • 1. Care se referă la un produs de mecanică, privitor la mecanică, de mecanică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • diferențiere Referitor la mecanotehnică.
    surse: DN

etimologie:

  • Mecano- + tehnic
    surse: DEX '09 DEX '98 DN