2 intrări

16 definiții

din care

Explicative DEX

MECANOTEHNICĂ s. f. Mecanică (2).

MECANOTEHNICĂ s.f. Mecanică (2) [în DN]. [Gen. -cii. / < mecano- + tehnică].

MECANOTEHNIC, -Ă, mecanotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Mecanică (I 1). 2. Adj. Care se referă la un produs de mecanică (I 1), privitor la mecanică, de mecanică. – Mecano- + tehnic.

MECANOTEHNIC, -Ă, mecanotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Mecanică (I 1). 2. Adj. Care se referă la un produs de mecanică (I 1), privitor la mecanică, de mecanică. – Mecano- + tehnic.

mecanotehnic, ~ă [At: DL / Pl: ~ici, ~ice / E: mecano- + tehnic] 1 sf Tehnică a procedeelor în care intervin în special fenomene mecanice (12). 2 a Care aparține mecanotehnicii (1). 3 a Referitor la mecanotehnică (1).

MECANOTEHNIC, -Ă, mecanotehnici, -e, adj. Care se referă la un produs de mecanotehnică.

MECANOTEHNIC, -Ă adj. Referitor la mecanotehnică. [< mecano- + tehnic].

MECANOTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la mecano-tehnică. II. s. f. mecanică (III, 2). (< mecano + -tehnic2)

Ortografice DOOM

mecanotehnică s. f., g.-d. art. mecanotehnicii

mecanotehnică s. f., g.-d. art. mecanotehnicii

mecanotehnică s. f., g.-d. art. mecanotehnicii

!mecanotehnic (rar) adj. m. (+ s. n.: procedeu ~); f. mecanotehnică (orientare ~), pl. mecanotehnice

mecanotehnic adj. m., pl. mecanotehnici; f. mecanotehnică, pl. mecanotehnice

mecanotehnic adj. m. tehnic

Sinonime

MECANOTEHNICĂ s. v. mecanică.

MECANOTEHNICĂ s. mecanică.

Tezaur

MECANOTÉHNIC, -Ă s. f., adj. 1. S. f. Tehnica procedeelor în care intervin în special fenomene mecanice (III 1). 2. Adj. Care aparține mecanotehnicii (1), privitor la mecanotehnică, de mecanotehnică. Cf. DL. - Pl.: mecanotehnici, -ce.Mecano- + tehnic.

Intrare: mecanotehnică
mecanotehnică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mecanotehnică
  • mecanotehnica
plural
genitiv-dativ singular
  • mecanotehnici
  • mecanotehnicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mecanotehnic
mecanotehnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mecanotehnic
  • mecanotehnicul
  • mecanotehnicu‑
  • mecanotehnică
  • mecanotehnica
plural
  • mecanotehnici
  • mecanotehnicii
  • mecanotehnice
  • mecanotehnicele
genitiv-dativ singular
  • mecanotehnic
  • mecanotehnicului
  • mecanotehnice
  • mecanotehnicei
plural
  • mecanotehnici
  • mecanotehnicilor
  • mecanotehnice
  • mecanotehnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mecanotehnicăsubstantiv feminin

etimologie:
  • Mecano- + tehnic DEX '09 DEX '98 DN

mecanotehnic, mecanotehnicăadjectiv

  • 1. Care se referă la un produs de mecanică, privitor la mecanică, de mecanică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • diferențiere Referitor la mecanotehnică. DN
etimologie:
  • Mecano- + tehnic DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.