MECANO- „mecanic, mecanică”. ◊ gr. mekhane „născocire, invenție” > fr. mécano-, germ. mechano-, engl. id. > rom. mecano-. □ ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică și fiziologică a unui organ, determinată de cauze fizice externe; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor boli neuromusculare sau osteoarticulare prin gimnastică medicală, masaj sau aparate mecanice; ~termie (v. -termie), s. f., producere de căldură cu ajutorul exercițiilor fizice sau al masajului.