opțiuni
  • info

2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

meșterui [At: C. PETRESCU, Î. II, 181 / Pzi: ~esc / E: meșter + -ui] (Rar) 1 vt A realiza. 2 vi A munci, a lucra cu pricepere pentru a realiza ceva. 3 vt A pune la punct Si: a aranja, a potrivi. 4 vt A repara.

MEȘTERUÍ, meșteruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A meșteri (2). A cerut lampa, a meșteruit-o singur și apoi, cu urechea atentă la aparatul telegrafic, a început să aștepte. C. PETRESCU, A. 274.

MEȘTERUÍ, meșteruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A meșteri. – Din meșter.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEȘTERUÍ vb. v. executa, face, realiza, reface, repara.

meșterui vb. v. EXECUTA. FACE. REALIZA. REFACE. REPARA.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEȘTERUÍ vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A face, a executa, a realiza, (popular și familiar) a meșteri (I 2). Păstorul despre Volga cîntă meșteruind opinci de tei. V. ROM. ianuarie 1 954, 48. ♦ Intranz. A munci, a lucra (cu pricepere) pentru a realiza ceva. Se opri să reteze cu un ferestrău îngust capătul scîndurei. . . – Nu lua în seamă la ce meșteruiesc eu aci. C. PETRESCU, Î. II, 181. 2. A pune la punct, a aranja, a potrivi; a repara; (popular și familiar) a meșteri (I 3). A cerut lampa, a meșteruit-o singur. C. PETRESCU, A. 274. S-a așternut pe lucru să meșteruiascășarabaua largă, să-i întocmească un coviltir nou. V. ROM. februarie 1 954, 60. – Prez. ind.: meșteruiesc. – Meșter + suf. -ui.

Intrare: meșteruit
meșteruit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meșteruit
  • meșteruitul
  • meșteruitu‑
  • meșteruită
  • meșteruita
plural
  • meșteruiți
  • meșteruiții
  • meșteruite
  • meșteruitele
genitiv-dativ singular
  • meșteruit
  • meșteruitului
  • meșteruite
  • meșteruitei
plural
  • meșteruiți
  • meșteruiților
  • meșteruite
  • meșteruitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: meșterui
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meșterui
  • meșteruire
  • meșteruit
  • meșteruitu‑
  • meșteruind
  • meșteruindu‑
 singular plural
  • meșteruiește
  • meșteruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • meșteruiesc
 (să)
  • meșteruiesc
  • meșteruiam
  • meșteruii
  • meșteruisem
a II-a (tu)
  • meșteruiești
 (să)
  • meșteruiești
  • meșteruiai
  • meșteruiși
  • meșteruiseși
a III-a (el, ea)
  • meșteruiește
 (să)
  • meșteruiască
  • meșteruia
  • meșterui
  • meșteruise
plural I (noi)
  • meșteruim
 (să)
  • meșteruim
  • meșteruiam
  • meșteruirăm
  • meșteruiserăm
  • meșteruisem
a II-a (voi)
  • meșteruiți
 (să)
  • meșteruiți
  • meșteruiați
  • meșteruirăți
  • meșteruiserăți
  • meșteruiseți
a III-a (ei, ele)
  • meșteruiesc
 (să)
  • meșteruiască
  • meșteruiau
  • meșteruiră
  • meșteruiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

meșterui, meșteruiescverb

etimologie:
  • meșter DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.