5 definiții pentru meșteșugări


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEȘTEȘUGĂRÍ, meșteșugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar. – V. meșteșugar.

MEȘTEȘUGĂRÍ, meșteșugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar. – V. meșteșugar.

meșteșugări vi [At: DEȘLIU, G. 33 / Pzi: ~resc / E: meșteșugar] (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar.

A MEȘTEȘUGĂRÍ ~ésc intranz. rar A practica ocupația de meșteșugar; a fi meșteșugar. /Din meșteșugar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meșteșugărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugărésc, imperf. 3 sg. meșteșugăreá; conj. prez. 3 să meșteșugăreáscă

meșteșugărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugărésc, imperf. 3 sg. meșteșugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. meșteșugăreáscă

Intrare: meșteșugări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • meșteșugări
  • meșteșugărire
  • meșteșugărit
  • meșteșugăritu‑
  • meșteșugărind
  • meșteșugărindu‑
singular plural
  • meșteșugărește
  • meșteșugăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • meșteșugăresc
(să)
  • meșteșugăresc
  • meșteșugăream
  • meșteșugării
  • meșteșugărisem
a II-a (tu)
  • meșteșugărești
(să)
  • meșteșugărești
  • meșteșugăreai
  • meșteșugăriși
  • meșteșugăriseși
a III-a (el, ea)
  • meșteșugărește
(să)
  • meșteșugărească
  • meșteșugărea
  • meșteșugări
  • meșteșugărise
plural I (noi)
  • meșteșugărim
(să)
  • meșteșugărim
  • meșteșugăream
  • meșteșugărirăm
  • meșteșugăriserăm
  • meșteșugărisem
a II-a (voi)
  • meșteșugăriți
(să)
  • meșteșugăriți
  • meșteșugăreați
  • meșteșugărirăți
  • meșteșugăriserăți
  • meșteșugăriseți
a III-a (ei, ele)
  • meșteșugăresc
(să)
  • meșteșugărească
  • meșteșugăreau
  • meșteșugări
  • meșteșugăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

meșteșugări

  • 1. rar A lucra în calitate de meșteșugar.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi meșteșugar
    surse: DEX '98 DEX '09