2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAZDRÁC, mazdrace, s. n. (Înv. și reg.) Lance sau suliță lungă; măciucă ghintuită. – Din bg. majdrak.

MAZDRÁC, mazdrace, s. n. (Înv. și reg.) Lance sau suliță lungă; măciucă ghintuită. – Din bg. majdrak.

mazdrac sn [At: ȘIO II, 1, 253 / V: ~ag, măzărac, măzdac, măz~, măzrac / Pl: ~ace / E: bg маждрак, мўждрак tc mizrak] 1 (Îrg) Tip de lance sau de suliță lungă, folosită mai ales de cazaci. 2 Măciucă ghintuită.

MAZDRÁC, mazdrace, s. n. (Învechit și popular) Lance sau suliță lungă; p. ext. măciucă ghintuită. Generalul Isaiov ne-a îmbrăcat căzăcește, ne-a dat mazdrace, ne-a pus pistol și sabie la brîu. GHICA, S. 18. – Variante: măsrác (TEODORESCU, P. P. 482), măzărác (TEODORESCU, P. P. 293), mazdrág (PĂSCULESCU, E. P. 281) s. n.

mazdrac m. suliță lungă, mai ales cazăcească: Turcii mâna pe mazdraci punea Pop. [Turc. MYZRAK].

mazdrác și mîzîrác n., pl. e, și mazdrágă f., pl. e saŭ măzdrăgĭ (turc. [d. ar. myzrak], suliță; ngr. mizdráki, alb. mazdrák, măzdrák, sîrb. mizdrak, bg. mazdrak, mŭzdrak). Vechĭ. Suliță de călăreț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mazdrác (înv., reg.) s. n., pl. mazdráce


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mazdrác (-ci), s. m.1. Ghioagă, măciucă. – 2. Par, țăruș. Tc. muzrak, din arab. mizrak (Miklosich, Türk. Elem., II, 128; Meyer 277; Șeineanu, II, 253; Lokotsch 1476; Berneker, II, 63), cf. ngr. μισδράϰι, alb. mazdrak, bg. măzdrak, sb. mizdrak. De aici pare a proveni mazdrop, s. m. (Arg., flăcău voinic, om tare).

Intrare: mazdrac
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mazdrac
  • mazdracul
  • mazdracu‑
plural
  • mazdrace
  • mazdracele
genitiv-dativ singular
  • mazdrac
  • mazdracului
plural
  • mazdrace
  • mazdracelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măsrac
  • măsracul
plural
  • măsrace
  • măsracele
genitiv-dativ singular
  • măsrac
  • măsracului
plural
  • măsrace
  • măsracelor
vocativ singular
plural
măzărac substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • măzărac
  • măzăracul
plural
  • măzărace
  • măzăracele
genitiv-dativ singular
  • măzărac
  • măzăracului
plural
  • măzărace
  • măzăracelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mazdrag
  • mazdragul
plural
  • mazdrage
  • mazdragele
genitiv-dativ singular
  • mazdrag
  • mazdragului
plural
  • mazdrage
  • mazdragelor
vocativ singular
plural
Intrare: măzdrac
măzdrac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mazdrac măsrac măzărac mazdrag

  • 1. învechit regional Lance sau suliță lungă; măciucă ghintuită.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: măzdrăcel attach_file un exemplu
    exemple
    • Generalul Isaiov ne-a îmbrăcat căzăcește, ne-a dat mazdrace, ne-a pus pistol și sabie la brîu. GHICA, S. 18.
      surse: DLRLC

etimologie: