mazdeism s [At: ȘĂINEANU, D. U. / E: fr mazdeïsme] Religie a vechilor mezi și perși, bazată pe principiul dualist al binelui și al răului.

MAZDEISM s.n. Religia vechilor perși, întemeiată pe principiul binelui și al răului. [Pron. -de-ism. / < fr. mazdeisme, cf. zend. mazda].

MAZDEISM s. n. religie a vechilor perși, pe principiul binelui și al răului, preluată și dezvoltată de zoroastrism; magism. (< fr. mazdéisme)

mazdeism n. religiunea dualistă a Persiei.

*mazdeízm n. Religiunea Iranienilor (Mezĭ, Bactrienĭ, vechĭ Perșĭ, Parțĭ ș. a.) – Mazdeizmu admite doŭă principiĭ: unu bun, și altu răŭ. Ormazd (Ahuramazdâ), principiu bun, a creat lumea, pe care o guvernează ajutat de șase geniĭ superioare (amshaspands) și de niște geniĭ secundare (yazatas), răspîndite în univers. Principiu răŭ, Ahrintan (Angrômainyus) caută să distrugă opera binefăcătoare a luĭ Ormazd și e ajutat de șase geniĭ vătămătoare și de demonĭ (daêvas). Adepțiĭ acesteĭ religiunĭ cred că această luptă se va termina fatal pin înfrîngerea luĭ Ahriman și triunfu perfecțiuniĭ.

mazdeism s. n.

mazdeism s. n.

mazdeism s. n.

mazdeism s. n. Religia antică a vechilor iranieni, apărută în sec. 8 î. Hr., întemeiată pe principiul dualist al binelui și răului, preluată și dezvoltată de zoroastrism.

MAZDEÍSM (< fr.; {s} cuv. zend mazda „atotștiutor”) s. n. Religie a vechilor persani (milen. 2 î. Hr.-sec. 7 d. Hr.) bazată pe dualismul binelui și răului, preluat și dezvoltat de zoroastrism.

MAZDEISM s. (BIS.) (înv.) magism.

MAZDEISM s. (BIS.) (înv.) magism.^[1]

MAZDEÍSM subst. Religia vechilor mezi și perși, bazată pe principiul dualist al binelui și al răului. ȘĂINEANU, D. U., cf. CADE. - Din fr. mazdéisme.