2 intrări
8 definiții
Explicative DEX
matura vtr [At: DEX / Pzi: ~rez / E: it maturare, ger maturieren] 1-4 (Liv) A (se) maturiza (1-4).
măturat2, ~ă a [At: TETRAEV. (1574), 220 / Pl: ~ați, ~e / E: mătura] Care este curățat cu mătura de praf, de gunoi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MATURA, maturez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) maturiza. – Din it. maturare, germ. maturieren.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MATURA vb. I. tr., refl. A (se) maturiza. [< it. maturare, cf. germ. maturieren].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
matura vb., ind. prez. 1 sg. maturez, 3 sg. și pl. maturează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
matura vb. I 1 refl. (biol.; despre organisme, ființe) a crește, a se maturiza. 2 tr., refl. (compl. sau sub. indică oameni; adesea cu determ. „la minte”) a (se) maturiza, <fig.> a (se) coace, <fig.; pop.> a (se) mători.
- sursa: DGS (2013)
- adăugată de Sorin Herciu
- acțiuni
Antonime
Măturat ≠ nemăturat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MĂTURÁT2, -Ă adj. Care este curățat cu mătura (de praf, de gunoi etc.). Și vine și află [casa] deșartă și măturată și înfrămsețată. TETRAEV. (1 574), 220, cf. ANON. CAR., LM, DDRF. Pe dealul măturat, Ferbe o oală cu pîsat (Furnicarul). GOROVEI, C. 166. - Pl.: măturați, -te. – V. mătura.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
matura, maturezverb
- 1. A (se) maturiza. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: maturiza
etimologie:
- maturare DEX '09 DEX '98 DN
- maturieren DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.