9 definiții pentru matrițer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATRIȚÉR, -Ă, matrițeri, -e, s. m. și f. Muncitor specializat în lucrări de matrițare. – Matriță + suf. -ar.

MATRIȚÉR, -Ă, matrițeri, -e, s. m. și f. Muncitor specializat în lucrări de matrițare. – Matriță + suf. -ar.

matrițer sm [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4849 / Pl: ~i / E: matriță + -er] Muncitor care lucrează la matrițe.

MATRIȚÉR, matrițeri, s. m. Muncitor care lucrează cu matrițe.

MATRIȚÉR, -Ă s.m. și f. Lucrător la matrițe. [< matriță + -er, cf. fr. matricier].

MATRIȚÉR, -Ă s. m. f. lucrător la matrițe. (< matriță + -er)

MATRIȚÉR ~i m. Muncitor specializat în lucrări de matrițare. /matriță + suf. ~er

sculér-matrițér s. m. Sculer care este și matrițer ◊ „Discutând despre emisiunea «Seară pentru tineret», sculerul-matrițer Vasile C., Daniela T., confecționeră de piese radio, s-au referit la caracterul neconvingător al unora dintre rubricile acestei emisiuni.” Sc. 27 III 73 p. 4; v. și R.l. 12 VII 79 p. 6 (din sculer + matrițer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matrițér (ma-tri-) s. m., pl. matrițéri

matrițér s. m. (sil. -tri-), pl. matrițéri

Intrare: matrițer
  • silabație: ma-tri-țer info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matrițer
  • matrițerul
  • matrițeru‑
plural
  • matrițeri
  • matrițerii
genitiv-dativ singular
  • matrițer
  • matrițerului
plural
  • matrițeri
  • matrițerilor
vocativ singular
  • matrițerule
  • matrițere
plural
  • matrițerilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

matrițer, -ă matrițeră

  • 1. Muncitor specializat în lucrări de matrițare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • Matriță + sufix -ar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN