opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Explicative DEX

MATRIȚAT, -Ă, matrițați, -te, adj. Prelucrat la matriță. – V. matrița.

MATRIȚAT, -Ă, matrițați, -te, adj. Prelucrat la matriță. – V. matrița.

matrițat, ~ă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 138 / Pl: ~ați, ~e / E: matriță] Prelucrat cu ajutorul unei matrițe.

MATRIȚA, matrițez, vb. I. Tranz. A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe. – Din matriță.

MATRIȚA, matrițez, vb. I. Tranz. A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe. – Din matriță.

matrița vt [At: DEX / Pzi: ~țez / E: matriță] A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe.

MATRIȚA vb. I. tr. A prelucra (un material) la forjă, în matriță. [< germ. matrizieren].

MATRIȚA vb. tr. a prelucra (un material) cu ajutorul unei matrițe. (< germ. matrizieren)

A MATRIȚA ~ez tranz. (materiale) A prelucra cu matrița. /Din matriță

Ortografice DOOM

matrița (a ~) (desp. ma-tri-) vb., ind. prez. 1 sg. matrițez, 3 matrițează; conj. prez. 1 sg. să matrițez, 3 să matrițeze corectat(ă)

matrița (a ~) (ma-tri-) vb., ind. prez. 3 matrițează

matrița vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. matrițez, 3 sg. și pl. matrițează

Tezaur

MATRIȚÁT, -Ă adj. Prelucrat la matriță, forjat în matrițe. Acest moment corespunde cali- brârii inelului matrițat. IOANOVICI, TECH. 138. - Pl.: matrițați, -te. – De la matriță.

Intrare: matrițat
matrițat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matrițat
  • matrițatul
  • matrițatu‑
  • matrițată
  • matrițata
plural
  • matrițați
  • matrițații
  • matrițate
  • matrițatele
genitiv-dativ singular
  • matrițat
  • matrițatului
  • matrițate
  • matrițatei
plural
  • matrițați
  • matrițaților
  • matrițate
  • matrițatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: matrița
  • silabație: ma-tri-ța info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • matrița
  • matrițare
  • matrițat
  • matrițatu‑
  • matrițând
  • matrițându‑
 singular plural
  • matrițează
  • matrițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • matrițez
 (să)
  • matrițez
  • matrițam
  • matrițai
  • matrițasem
a II-a (tu)
  • matrițezi
 (să)
  • matrițezi
  • matrițai
  • matrițași
  • matrițaseși
a III-a (el, ea)
  • matrițează
 (să)
  • matrițeze
  • matrița
  • matriță
  • matrițase
plural I (noi)
  • matrițăm
 (să)
  • matrițăm
  • matrițam
  • matrițarăm
  • matrițaserăm
  • matrițasem
a II-a (voi)
  • matrițați
 (să)
  • matrițați
  • matrițați
  • matrițarăți
  • matrițaserăți
  • matrițaseți
a III-a (ei, ele)
  • matrițează
 (să)
  • matrițeze
  • matrițau
  • matrițară
  • matrițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

matrițat, matrițatăadjectiv

  • 1. Prelucrat la matriță. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi matrița DEX '98 DEX '09

matrița, matrițezverb

  • 1. A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • matriță DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.