2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATRIȚÁT, -Ă, matrițați, -te, adj. Prelucrat la matriță. – V. matrița.

MATRIȚÁT, -Ă, matrițați, -te, adj. Prelucrat la matriță. – V. matrița.

matrițat, ~ă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 138 / Pl: ~ați, ~e / E: matriță] Prelucrat cu ajutorul unei matrițe.

MATRIȚÁ, matrițez, vb. I. Tranz. A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe. – Din matriță.

MATRIȚÁ, matrițez, vb. I. Tranz. A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe. – Din matriță.

matrița vt [At: DEX / Pzi: ez / E: matriță] A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe.

MATRIȚÁ vb. I. tr. A prelucra (un material) la forjă, în matriță. [< germ. matrizieren].

MATRIȚÁ vb. tr. a prelucra (un material) cu ajutorul unei matrițe. (< germ. matrizieren)

A MATRIȚÁ ~éz tranz. (materiale) A prelucra cu matrița. /Din matriță


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matrițá (a ~) (ma-tri-) vb., ind. prez. 3 matrițeáză

matrițá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. matrițéz, 3 sg. și pl. matrițeáză


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MATRIȚÁT, -Ă adj. Prelucrat la matriță, forjat în matrițe. Acest moment corespunde cali- brârii inelului matrițat. IOANOVICI, TECH. 138. - Pl.: matrițați, -te. – De la matriță.

Intrare: matrițat
matrițat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matrițat
  • matrițatul
  • matrițatu‑
  • matrița
  • matrițata
plural
  • matrițați
  • matrițații
  • matrițate
  • matrițatele
genitiv-dativ singular
  • matrițat
  • matrițatului
  • matrițate
  • matrițatei
plural
  • matrițați
  • matrițaților
  • matrițate
  • matrițatelor
vocativ singular
plural
Intrare: matrița
  • silabație: ma-tri-ța info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • matrița
  • matrițare
  • matrițat
  • matrițatu‑
  • matrițând
  • matrițându‑
singular plural
  • matrițea
  • matrițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • matrițez
(să)
  • matrițez
  • matrițam
  • matrițai
  • matrițasem
a II-a (tu)
  • matrițezi
(să)
  • matrițezi
  • matrițai
  • matrițași
  • matrițaseși
a III-a (el, ea)
  • matrițea
(să)
  • matrițeze
  • matrița
  • matriță
  • matrițase
plural I (noi)
  • matrițăm
(să)
  • matrițăm
  • matrițam
  • matrițarăm
  • matrițaserăm
  • matrițasem
a II-a (voi)
  • matrițați
(să)
  • matrițați
  • matrițați
  • matrițarăți
  • matrițaserăți
  • matrițaseți
a III-a (ei, ele)
  • matrițea
(să)
  • matrițeze
  • matrițau
  • matrița
  • matrițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

matrițat

  • 1. Prelucrat la matriță.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi matrița
    surse: DEX '98 DEX '09

matrița

  • 1. A prelucra un material prin deformare plastică, cu ajutorul unei matrițe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • matriță
    surse: DEX '98 DEX '09