2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MATISÍRE, matisiri, s. f. Împreunare a două capete de frânghie sau a două cabluri prin împletirea șuvițelor din care sunt alcătuite. – V. matisi.

matisire sf [At: DEX-S / Pl: ~ri / E: cf fr matir] 1-2 (Mrn) Matisare (1-2).

MATISÍRE, matisiri, s. f. Împreunare a două capete de frânghie sau a două cabluri prin împletirea șuvițelor din care sunt alcătuite. – Cf. fr. matir.

MATISÍ, matisesc, vb. IV. Tranz. (Mar.) A îmbina capetele a două parâme sau a două cabluri, prin împletirea șuvițelor din care sunt făcute. – Cf. fr. matir.

matisi vt [At: DEX-S / Pzi: ~sesc / E: cf fr matir] (Mrn) 1-2 A matisa (1-2).

MATISÍ, matisesc, vb. IV. Tranz. (Mar.) A îmbina capetele a două parâme sau a două cabluri, prin împletirea șuvițelor din care sunt alcătuite. – Cf. fr. matir.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matisíre (împletire) s. f., g.-d. art. matisírii; pl. matisíri

matisíre (nav.) s. f., g.-d. art. matisírii; pl. matisíri

*matisí (a ~) (a împleti) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. matisésc

matisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. matisésc

Intrare: matisire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • matisire
  • matisirea
plural
  • matisiri
  • matisirile
genitiv-dativ singular
  • matisiri
  • matisirii
plural
  • matisiri
  • matisirilor
vocativ singular
plural
Intrare: matisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • matisi
  • matisire
  • matisit
  • matisitu‑
  • matisind
  • matisindu‑
singular plural
  • matisește
  • matisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • matisesc
(să)
  • matisesc
  • matiseam
  • matisii
  • matisisem
a II-a (tu)
  • matisești
(să)
  • matisești
  • matiseai
  • matisiși
  • matisiseși
a III-a (el, ea)
  • matisește
(să)
  • matisească
  • matisea
  • matisi
  • matisise
plural I (noi)
  • matisim
(să)
  • matisim
  • matiseam
  • matisirăm
  • matisiserăm
  • matisisem
a II-a (voi)
  • matisiți
(să)
  • matisiți
  • matiseați
  • matisirăți
  • matisiserăți
  • matisiseți
a III-a (ei, ele)
  • matisesc
(să)
  • matisească
  • matiseau
  • matisi
  • matisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

matisire

  • 1. Împreunare a două capete de frânghie sau a două cabluri prin împletirea șuvițelor din care sunt alcătuite.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

matisi

  • 1. marină A îmbina capetele a două parâme sau a două cabluri, prin împletirea șuvițelor din care sunt făcute.
    surse: DEX '09

etimologie: