matematizare sf [At: L. ROM. 1960, nr. 3, 6 / Pl: ~zări / E: matematiza] Studiere cu ajutorul metodei matematice.

MATEMATIZARE s.f. Acțiunea de a matematiza și rezultatul ei. [< matematiza].

matematiza vt [At: LTR III, 859 / Pzi: ~zez / E: fr mathématiser] (C. i. o disciplină) A studia cu ajutorul metodei matematice.

MATEMATIZA vb. I. tr. A da caracter matematic (unei științe, unei probleme etc.). ♦ A utiliza conceptele matematice în formularea ipotezelor și a procedurilor de deducție în diferite teorii științifice. ♦ A abstractiza. [Cf. fr. mathématiser].

MATEMATIZA vb. tr. a da caracter matematic (unei științe, unei probleme etc.). ◊ a utiliza conceptele matematice în formularea ipotezelor și a procedeelor de deducție în diferite teorii științifice. ◊ a abstractiza. (< fr. mathématiser)

matematizare s. f., g.-d. art. matematizării; pl. matematizări

matematizare s. f., g.-d. art. matematizării; pl. matematizări

matematizare s. f., g.-d. art. matematizării; pl. matematizări

matematiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. matematizez, 3 matematizează; conj. prez. 1 sg. să matematizez, 3 să matematizeze

matematiza (a ~) vb., ind. prez. 3 matematizează

matematiza vb., ind. prez. 1 sg. matematizez, 3 sg. și pl. matematizează

MATEMATIZÁRE s. f. Acțiunea de a matematiza și rezultatul ei. Procesul de matematizare a științelor. L. ROM. 1960, nr. 3, 6, cf. 5. - De la matematică.

MATEMATIZÁ vb. I. T r a n z. (Complementul indică o disciplină) A studia cu ajutorul metodei matematice. Astronomia și mecanica au fost matematizate de mai multe secole. LTR III, 859. ◊ R e f l. p a s. Faptul că unele științe se matematizează mai tîrziu decît altele se explică prin rațiuni de ordin metodologic și istoric. L. ROM. 1 960, nr. 3, 6. – Prez. ind.: matematizez. – De la matematizare. Cf. fr. m a t h é m a t i s e r.