2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MASTICÁRE, masticări, s. f. Acțiunea de a mastica și rezultatul ei; masticație. – V. mastica.

MASTICÁRE, masticări, s. f. Acțiunea de a mastica și rezultatul ei; masticație. – V. mastica.

masticare sf [At: DN3 / Pl: ~cări / E: mastica] Mestecare de alimente, substanțe etc. Si: masticație.

MASTICÁRE s.f. 1. Acțiunea de a mastica și rezultatul ei; masticație. 2. Operație de amestecare prin care se supune cauciucul la deformații plastice repetate pentru micșorarea viscozității. [< mastica].

MASTICÁRE s. f. 1. acțiunea de a mastica; masticație. 2. operație de amestecare prin care se supune cauciucul la deformații plastice repetate pentru micșorarea viscozității. (< mastica)

MASTICÁ, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca1 alimente, substanțe etc. – Din fr. mastiquer, lat. masticare.

MASTICÁ, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca1 alimente, substanțe etc. – Din fr. mastiquer, lat. masticare.

mastica vt [At: DN3 / Pzi: ~chez / E: fr mastiquer, lat masticare] (Liv) A mesteca1 alimente, substanțe etc.

MASTICÁ vb. I. tr. (Med.) A mesteca (alimentele în gură). [< fr. mastiquer, it., lat. masticare].

MASTICÁ vb. tr. a mesteca (alimente) în gură. (< fr. mastiquer, lat. masticare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

masticáre s. f., g.-d. art. masticării

*masticá (a ~) vb., ind. prez. 3 masticheáză

masticá vb., ind. prez. 1 sg. mastichéz, 3 sg. și pl. masticheáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MASTICÁRE (< mastica, verb rar folosit) s. f. Operație de amestecare prin care se supune cauciucul la deformații plastice repetate, în scopul micșorării vâscozității, prin ruperea și aglomerarea moleculelor cu catene lungi, astfel încât la sfârșit să poată fi tras în foi.

Intrare: masticare
masticare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • masticare
  • masticarea
plural
  • masticări
  • masticările
genitiv-dativ singular
  • masticări
  • masticării
plural
  • masticări
  • masticărilor
vocativ singular
plural
Intrare: mastica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mastica
  • masticare
  • masticat
  • masticatu‑
  • masticând
  • masticându‑
singular plural
  • mastichea
  • masticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mastichez
(să)
  • mastichez
  • masticam
  • masticai
  • masticasem
a II-a (tu)
  • mastichezi
(să)
  • mastichezi
  • masticai
  • masticași
  • masticaseși
a III-a (el, ea)
  • mastichea
(să)
  • masticheze
  • mastica
  • mastică
  • masticase
plural I (noi)
  • masticăm
(să)
  • masticăm
  • masticam
  • masticarăm
  • masticaserăm
  • masticasem
a II-a (voi)
  • masticați
(să)
  • masticați
  • masticați
  • masticarăți
  • masticaserăți
  • masticaseți
a III-a (ei, ele)
  • mastichea
(să)
  • masticheze
  • masticau
  • mastica
  • masticaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

masticare

  • 1. Acțiunea de a mastica și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: masticație
  • 2. Operație de amestecare prin care se supune cauciucul la deformații plastice repetate pentru micșorarea viscozității.
    surse: DN

etimologie:

  • vezi mastica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

mastica

  • 1. livresc A mesteca alimente, substanțe etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: