2 intrări

16 definiții

MASTICÁ, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca1 alimente, substanțe etc. – Din fr. mastiquer, lat. masticare.

MASTICÁ, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca1 alimente, substanțe etc. – Din fr. mastiquer, lat. masticare.

*masticá (a ~) vb., ind. prez. 3 masticheáză

masticá vb., ind. prez. 1 sg. mastichéz, 3 sg. și pl. masticheáză

MASTICÁ vb. I. tr. (Med.) A mesteca (alimentele în gură). [< fr. mastiquer, it., lat. masticare].

MASTICÁ vb. tr. a mesteca (alimente) în gură. (< fr. mastiquer, lat. masticare)

MASTÍCĂ, (2) mastici, s. f. 1. Băutură alcoolică aromată cu (esență de) mastic (2). 2. Sort de mastică (1). – Din tc. mastika.

MASTÍCĂ, mastici, s. f. Băutură alcoolică aromată cu (esență de) mastic (2). – Din tc. mastika.

MASTÍCĂ s. f. Băutură alcoolică, aromată cu mastic. Toarnă-i un păhărel de mastică de Hios, să mai prindă puteri. BART, E. 31. Clondind cu trei chile mastică. CARAGIALE, O. II 37. Bău un pahar de mastică. FILEMON, C. 155.

mastícă s. f., g.-d. art. mastícii; (sorturi, porții) pl. mastíci

mastícă s. f., g.-d. art. mastícii; (sorturi, porții) pl. mastíci

MASTÍCĂ s. (pop.) sacâz. (A băut o ~.)

MASTÍCĂ ~ci f. Băutură alcoolică aromată, care conține mastic. /<turc. mastika

mastică f. rachiu, aiomatizat cu rășina masticului sau sacâzului: mastică de Hio ori de Corint. [Gr. MASTIX].

mástică (est) și -ícă (vest) f., pl. ĭ (turc. mastika, d. ngr. mastiha și -ihi, vgr. -ihe, d. mastázo, mestec în gură; lat. mástiche și -ice, it. mástica și -ice, fr. mastic). Rășină de lentisc, numită ob. sacîz (de mestecat). Rachiŭ aromatizat cu mastică: a bea o mastică (un păhăruț de mastică).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MASTÍCĂ s. (pop.) sacî́z. (A băut o ~.)

Intrare: mastica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mastica masticare masticat masticând singular plural
mastichea masticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mastichez (să) mastichez masticam masticai masticasem
a II-a (tu) mastichezi (să) mastichezi masticai masticași masticaseși
a III-a (el, ea) mastichea (să) masticheze mastica mastică masticase
plural I (noi) masticăm (să) masticăm masticam masticarăm masticaserăm, masticasem*
a II-a (voi) masticați (să) masticați masticați masticarăți masticaserăți, masticaseți*
a III-a (ei, ele) mastichea (să) masticheze masticau mastica masticaseră
Intrare: mastică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular masti mastica
plural mastici masticile
genitiv-dativ singular mastici masticii
plural mastici masticilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)