MASTICĂ, (2) mastici, s. f. 1. Băutură alcoolică aromată cu (esență de) mastic (2). 2. Sort de mastică (1). – Din tc. mastika.

mastică sf [At: CALENDAR (1856), 96/17 / V: (înv) măstihă / Pl: ~ici / E: tc mastika, ngr μαστίкα] 1 Băutură alcoolică aromată cu esență de mastic (1). 2 (Reg) Rachiu colorat și îndulcit, care se bea la iarmaroc Si: (reg) rozalie.

MASTICĂ (pl. -ci) sf. 🍸 Rachiu aromatizat cu mastic sau sacîz: bău un pahar de ~ și fumă de cîteva ori din ciubuc (FIL.) [ngr. μαστίγα].

MASTICĂ, mastici, s. f. Băutură alcoolică aromată cu (esență de) mastic (2). – Din tc. mastika.

MASTICĂ s. f. Băutură alcoolică, aromată cu mastic. Toarnă-i un păhărel de mastică de Hios, să mai prindă puteri. BART, E. 31. Clondirul cu trei chile mastică. CARAGIALE, O. II 37. Bău un pahar de mastică. FILIMON, C. 155.

MASTICĂ ~ci f. Băutură alcoolică aromată, care conține mastic. /<turc. mastika

mastică f. rachiu, aromatizat cu rășina masticului sau sacâzului: mastică de Hio ori de Corint. [Gr. MASTIX].

mástică (est) și -ícă (vest) f., pl. ĭ (turc. mastika, d. ngr. mastiha și -ihi, vgr. -ihe, d. mastázo, mestec în gură; lat. mástiche și -ice, it. mástica și -ice, fr. mastic). Rășină de lentisc, numită ob. sacîz (de mestecat). Rachiŭ aromatizat cu mastică: a bea o mastică (un păhăruț de mastică).

MASTICA, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca¹ alimente, substanțe etc. – Din fr. mastiquer, lat. masticare.

mastica vt [At: DN³ / Pzi: ~chez / E: fr mastiquer, lat masticare] (Liv) A mesteca¹ alimente, substanțe etc.

măstihă sf vz mastică

MASTICA, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca¹ alimente, substanțe etc. – Din fr. mastiquer, lat. masticare.

MASTICA vb. I. tr. (Med.) A mesteca (alimentele în gură). [< fr. mastiquer, it., lat. masticare].

MASTICA vb. tr. a mesteca (alimente) în gură. (< fr. mastiquer, lat. masticare)

mastică s. f., g.-d. art. masticii; (porții; sorturi) pl. mastici

mastică s. f., g.-d. art. masticii; (sorturi, porții) pl. mastici

mastică s. f., g.-d. art. masticii; (sorturi, porții) pl. mastici

mastica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mastichez, 3 mastichează; conj. prez. 1 sg. să mastichez, 3 să masticheze

*mastica (a ~) vb., ind. prez. 3 mastichează

mastica vb., ind. prez. 1 sg. mastichez, 3 sg. și pl. mastichează

MASTICĂ s. (pop.) sacâz. (A băut o ~.)

mastică s.f. <pop.> sacâz. Mastica este o băutură alcoolică, aromată cu mastic.

MASTICĂ s. (pop.) sacîz. (A băut o ~.)

mastica vb. I. tr. (compl. indică alimente) a mesteca, <rar> a amesteca, <pop.> a dumica. Mastică cu plăcere covrigi crocanți.

MASTÍCĂ s. f. Băutură alcoolică aromată cu (esență de) mastic (1). Cf. CALENDAR (1856), 96/17. Bău un pahar de mastică și fumă de cîteva ori din ciubuc. FILIMON, O. I, 182, cf. COSTINESCU. Pe sticlă era scris: Mastică de Hio, dar mirosea a basamac. CONTEMPORANUL, V₁, 2. Clondirul cu trei kile de mastică. CARAGIALE, O. I, 85, cf. ȘĂINEANU, D. U., TDRG, NICA, L. VAM. Prost nu-i, zise ea punînd pe masă zacuscă. . . , icre negre grupate în jurul sticlei de mastică. BRĂESCU, A. 84. Apă. . . dulce și tăioasă ca mastica. KLOPSTOCK, F. 6. Toarnă-i un păhărel de mastică de Hios, să mai prindă puteri. BART, R. 31, cf. 272. Sub numele de rachiu de ăl bun oamenii zic rom, mastică, jamaică. H II 32, cf. I 190, II 119, 262, 275, iii 50, XVI 12, 153. ♦ (Regional) Rachiu colorat și îndulcit, care se bea la iarmaroc; rozalie (Zimnicea). ALR II 4156/899. - Pl.: mastici. – Și: (învechit) măstíhă s. f. COSTINESCU. - Din tc. mastika. Cf. ngr. μαστίχα

MĂSTÍHĂ s. f. v. mastică.