2 intrări

school Articole pe această temă:

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MASTÍCĂ, (2) mastici, s. f. 1. Băutură alcoolică aromată cu (esență de) mastic (2). 2. Sort de mastică (1). – Din tc. mastika.

masti sf [At: CALENDAR (1856), 96/17 / V: (înv) măsti / Pl: ~ici / E: tc mastika, ngr μαστίкα] 1 Băutură alcoolică aromată cu esență de mastic (1). 2 (Reg) Rachiu colorat și îndulcit, care se bea la iarmaroc Si: (reg) rozalie.

MASTÍCĂ, mastici, s. f. Băutură alcoolică aromată cu (esență de) mastic (2). – Din tc. mastika.

MASTÍCĂ s. f. Băutură alcoolică, aromată cu mastic. Toarnă-i un păhărel de mastică de Hios, să mai prindă puteri. BART, E. 31. Clondirul cu trei chile mastică. CARAGIALE, O. II 37. Bău un pahar de mastică. FILIMON, C. 155.

MASTÍCĂ ~ci f. Băutură alcoolică aromată, care conține mastic. /<turc. mastika

mastică f. rachiu, aiomatizat cu rășina masticului sau sacâzului: mastică de Hio ori de Corint. [Gr. MASTIX].

mástică (est) și -ícă (vest) f., pl. ĭ (turc. mastika, d. ngr. mastiha și -ihi, vgr. -ihe, d. mastázo, mestec în gură; lat. mástiche și -ice, it. mástica și -ice, fr. mastic). Rășină de lentisc, numită ob. sacîz (de mestecat). Rachiŭ aromatizat cu mastică: a bea o mastică (un păhăruț de mastică).

MASTICÁ, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca1 alimente, substanțe etc. – Din fr. mastiquer, lat. masticare.

MASTICÁ, mastichez, vb. I. Tranz. (Livr.) A mesteca1 alimente, substanțe etc. – Din fr. mastiquer, lat. masticare.

mastica vt [At: DN3 / Pzi: ~chez / E: fr mastiquer, lat masticare] (Liv) A mesteca1 alimente, substanțe etc.

MASTICÁ vb. I. tr. (Med.) A mesteca (alimentele în gură). [< fr. mastiquer, it., lat. masticare].

MASTICÁ vb. tr. a mesteca (alimente) în gură. (< fr. mastiquer, lat. masticare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mastícă s. f., g.-d. art. mastícii; (sorturi, porții) pl. mastíci

mastícă s. f., g.-d. art. mastícii; (sorturi, porții) pl. mastíci

*masticá (a ~) vb., ind. prez. 3 masticheáză

masticá vb., ind. prez. 1 sg. mastichéz, 3 sg. și pl. masticheáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MASTÍCĂ s. (pop.) sacâz. (A băut o ~.)

MASTI s. (pop.) sacîz. (A băut o ~.)

Intrare: mastică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • masti
  • mastica
plural
  • mastici
  • masticile
genitiv-dativ singular
  • mastici
  • masticii
plural
  • mastici
  • masticilor
vocativ singular
plural
Intrare: mastica
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mastica
  • masticare
  • masticat
  • masticatu‑
  • masticând
  • masticându‑
singular plural
  • mastichea
  • masticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mastichez
(să)
  • mastichez
  • masticam
  • masticai
  • masticasem
a II-a (tu)
  • mastichezi
(să)
  • mastichezi
  • masticai
  • masticași
  • masticaseși
a III-a (el, ea)
  • mastichea
(să)
  • masticheze
  • mastica
  • mastică
  • masticase
plural I (noi)
  • masticăm
(să)
  • masticăm
  • masticam
  • masticarăm
  • masticaserăm
  • masticasem
a II-a (voi)
  • masticați
(să)
  • masticați
  • masticați
  • masticarăți
  • masticaserăți
  • masticaseți
a III-a (ei, ele)
  • mastichea
(să)
  • masticheze
  • masticau
  • mastica
  • masticaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mastică

  • 1. (numai) singular Băutură alcoolică aromată cu (esență de) mastic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sacâz attach_file 3 exemple
    exemple
    • Toarnă-i un păhărel de mastică de Hios, să mai prindă puteri. BART, E. 31.
      surse: DLRLC
    • Clondirul cu trei chile mastică. CARAGIALE, O. II 37.
      surse: DLRLC
    • Bău un pahar de mastică. FILIMON, C. 155.
      surse: DLRLC
  • 2. Sort de mastică.
    surse: DEX '09

etimologie:

mastica

  • 1. livresc A mesteca alimente, substanțe etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: