2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MASCULINIZÁT, -Ă, masculinizați, -te, adj. Cu însușiri, trăsături masculine, bărbătești. – V. masculiniza.

masculinizat, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: masculiniza] Care a căpătat trăsături bărbătești.

MASCULINIZÁT, -Ă, masculinizați, -te, adj. Cu calități masculine, bărbătești. – V. masculiniza.

MASCULINIZÁ, masculinizez, vb. I. Tranz. fact. și refl. A face să capete sau a căpăta trăsături masculine (1), bărbătești. – Din fr. masculiniser.

MASCULINIZÁ, masculinizez, vb. I. Tranz. fact. și refl. A face să capete sau a căpăta trăsături masculine (1), bărbătești. – Din fr. masculiniser.

masculiniza [At: CĂLINESCU, E. O. I, 103 / Pzi: ~zez / E: fr masculiniser] 1 vtf A face să capete trăsături masculine (1). 2 vr A căpăta trăsături masculine (1).

MASCULINIZÁ vb. I. tr., refl. 1. A face să capete, a căpăta caractere sau trăsături masculine. 2. (Despre substantive feminine) A (se) transforma în substantiv masculin. [Cf. fr. masculiniser].

MASCULINIZÁ vb. I. tr., refl. a da, a căpăta trăsături masculine; a (se) viriliza. II. tr. a transforma un substantiv feminin într-unul masculin. (< fr. masculiniser)

A MASCULINIZÁ ~éz tranz. A face să capete trăsături masculine, bărbătești. /<fr. masculiniser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

masculinizá (a ~) vb., ind. prez. 3 masculinizeáză

masculinizá vb., ind. prez. 1 sg. masculinizéz, 3 sg. și pl. masculinizeáză


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MASCULINIZA vb. I. T r a n z. fact. și refl. (Rar) A face să capete sau a căpăta trăsături masculine (1). Vîntul îi arunca pletele . . . peste urechi, masculinizîndu-i fața. CĂLINESCU, E. O. I, 103. - Prez. ind.: masculinizez. – Din fr. masculiniser.

Intrare: masculinizat
masculinizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • masculinizat
  • masculinizatul
  • masculinizatu‑
  • masculiniza
  • masculinizata
plural
  • masculinizați
  • masculinizații
  • masculinizate
  • masculinizatele
genitiv-dativ singular
  • masculinizat
  • masculinizatului
  • masculinizate
  • masculinizatei
plural
  • masculinizați
  • masculinizaților
  • masculinizate
  • masculinizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: masculiniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • masculiniza
  • masculinizare
  • masculinizat
  • masculinizatu‑
  • masculinizând
  • masculinizându‑
singular plural
  • masculinizea
  • masculinizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • masculinizez
(să)
  • masculinizez
  • masculinizam
  • masculinizai
  • masculinizasem
a II-a (tu)
  • masculinizezi
(să)
  • masculinizezi
  • masculinizai
  • masculinizași
  • masculinizaseși
a III-a (el, ea)
  • masculinizea
(să)
  • masculinizeze
  • masculiniza
  • masculiniză
  • masculinizase
plural I (noi)
  • masculinizăm
(să)
  • masculinizăm
  • masculinizam
  • masculinizarăm
  • masculinizaserăm
  • masculinizasem
a II-a (voi)
  • masculinizați
(să)
  • masculinizați
  • masculinizați
  • masculinizarăți
  • masculinizaserăți
  • masculinizaseți
a III-a (ei, ele)
  • masculinizea
(să)
  • masculinizeze
  • masculinizau
  • masculiniza
  • masculinizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

masculinizat

  • 1. Cu însușiri, trăsături masculine, bărbătești.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi masculiniza
    surse: DEX '98 DEX '09

masculiniza

  • 1. A face să capete sau a căpăta trăsături masculine, bărbătești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: viriliza
  • 2. (Despre substantive feminine) A (se) transforma în substantiv masculin.
    surse: DN

etimologie: