MASCARON, mascaroane, s. n. Element decorativ folosit în arhitectură, la obiecte de mobilier etc., care reprezintă un cap fantastic sau grotesc, lucrat de obicei în relief. – Din fr. mascaron.

mascaron sn [At: COSTINESCU / Pl: ~oane / E: fr mascaron] Element decorativ de arhitectură care reprezintă un cap grotesc sau fantastic de om sau de animal.

MASCARON, mascaroane, s. n. Element decorativ folosit în arhitectură, la obiecte de mobilier etc., care reprezintă un cap fantastic sau grotesc, lucrat de obicei în relief. – Din fr. mascaron.

MASCARON, mascaroane, s. n. Element decorativ sculptat, care reprezintă un cap fantastic sau grotesc de om sau de animal, folosit pentru a decora cheile de boltă, capitelurile, coloanele etc. – Pl. și: (m.) mascaroni.

MASCARON s.n. Element decorativ care înfățișează un cap fantastic sau grotesc de om sau de animal, folosit la împodobirea cheilor bolților, a capitelurilor etc. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. mascaron, cf. it. mascherone – mască mare].

MASCARON s. n. element decorativ, înfățișând un cap fantastic sau grotesc de om ori de animal, la împodobirea cheilor bolților, a capitelurilor, cremoanelor etc. (< fr. mascaron)

MASCARON mascaroane n. Ornament arhitectural care reprezintă o figură sau o mască fantastică ori grotescă. /<fr. mascaron

mascaron s. n., pl. mascaroane

mascaron s. n., pl. mascaroane

mascaron (arhit.) s. n., pl. mascaroane

MASCARÓN s. n. Element decorativ de arhitectură care reprezintă un cap grotesc sau fantastic de om sau de animal. Cf. COSTINESCU, ALEXI, W., DM, DN. - Pl.: mascaroane. – Din fr. mascaron.