2 intrări

8 definiții

MASCARÓN, mascaroane, s. n. Element decorativ folosit în arhitectură, la obiecte de mobilier etc., care reprezintă un cap fantastic sau grotesc, lucrat de obicei în relief. – Din fr. mascaron.

MASCARÓN, mascaroane, s. n. Element decorativ folosit în arhitectură, la obiecte de mobilier etc., care reprezintă un cap fantastic sau grotesc, lucrat de obicei în relief. – Din fr. mascaron.

MASCARÓN, mascaroane, s. n. Element decorativ sculptat, care reprezintă un cap fantastic sau grotesc de om sau de animal, folosit pentru a decora cheile de boltă, capitelurile, coloanele etc. – Pl. și: (m.) mascaroni.

mascarón s. n., pl. mascaroáne

mascarón (arhit.) s. n., pl. mascaroáne

MASCARÓN s.n. Element decorativ care înfățișează un cap fantastic sau grotesc de om sau de animal, folosit la împodobirea cheilor bolților, a capitelurilor etc. [Pl. -oane, (s.m.) -oni. / < fr. mascaron, cf. it. mascherone – mască mare].

MASCARÓN s. n. element decorativ, înfățișând un cap fantastic sau grotesc de om ori de animal, la împodobirea cheilor bolților, a capitelurilor, cremoanelor etc. (< fr. mascaron)

MASCARÓN mascaroáne n. Ornament arhitectural care reprezintă o figură sau o mască fantastică ori grotescă. /<fr. mascaron

Intrare: mascaron (pl. mascaroane)
mascaron (pl. mascaroane)
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mascaron mascaronul
plural mascaroane mascaroanele
genitiv-dativ singular mascaron mascaronului
plural mascaroane mascaroanelor
vocativ singular
plural
Intrare: mascaron (pl. mascaroni)
mascaron (pl. mascaroni)
substantiv masculin (M1) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mascaron mascaronul
plural mascaroni mascaronii
genitiv-dativ singular mascaron mascaronului
plural mascaroni mascaronilor
vocativ singular
plural