mascaragiu sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 113/14 / Pl: ~iI / E: mascara + -giu] 1 (Înv) Bufon. 2 (Rar) Persoană care spune sau face măscări (8). 3 (Rar) Persoană care face glume obscene.

mascaragíŭ m. (turc. maskarağy). Fam. Care spune orĭ scrie obscenitățĭ, pornograf.

MASCARAGIU s. v. bufon, măscărici, paiață.

mascaragiu s. v. BUFON. MĂSCĂRICI. PAIAȚĂ.

MASCARAGÍU s. m. 1. (Învechit) Bufon; măscărici. La trecătoare i s-au înecat un mascaragiu împărătesc ce avea, vrînd să facă șagă pre apa Prutului. N. COSTIN, LET. II, 113/14. Ieșind din biserică să duce la crîșmă și îmbâtîndu-sâ face ghidușii mai mult decît mascaragiii (a. 1815). ap. TDRG 673. 2. (Rar) Persoană care spune măscări, care face glume obscene; pornograf. Cf. ALEXI, W., TDRG, SCRIBAN, D. - Pl.: mascaragii. – Mascara + suf. -giu.