mascaragiu sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 113/14 / Pl: ~iI / E: mascara + -giu] 1 (Înv) Bufon. 2 (Rar) Persoană care spune sau face măscări (8). 3 (Rar) Persoană care face glume obscene.

mascaragíŭ m. (turc. maskarağy). Fam. Care spune orĭ scrie obscenitățĭ, pornograf.

MASCARAGIU s. v. bufon, măscărici, paiață.

mascaragiu s.m. (în Ev. Med.; înv.) v. Bufon. Măscărici. Paiață. Pitic.

mascaragiu s. v. BUFON. MĂSCĂRICI. PAIAȚĂ.

MASCARAGÍU s. m. 1. (Învechit) Bufon; măscărici. La trecătoare i s-au înecat un mascaragiu împărătesc ce avea, vrînd să facă șagă pre apa Prutului. N. COSTIN, LET. II, 113/14. Ieșind din biserică să duce la crîșmă și îmbâtîndu-sâ face ghidușii mai mult decît mascaragiii (a. 1815). ap. TDRG 673. 2. (Rar) Persoană care spune măscări, care face glume obscene; pornograf. Cf. ALEXI, W., TDRG, SCRIBAN, D. - Pl.: mascaragii. – Mascara + suf. -giu.