MARȘALÎC s. m. (Învechit, rar) Mareșal. Cneazul Alexandru. . . au pornit întru agiutorul lui Olbreht pre marșalîcul său. N. COSTIN, LET. I², 392. Și acolo cu mânie s-au sculat cu svatul domnilor tuturor, asupra craiului. . . caștelanul Sandomirului și marșalăcul crăiii. id. l. 267. - Pl.: ? – Din pol. marszałek.