2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARUFLÁ, maruflez, vb. I. Tranz. A lipi cu maruflu. – Din fr. maroufler.

MARUFLÁ, maruflez, vb. I. Tranz. A lipi cu maruflu. – Din fr. maroufler.

marufla vt [At: DEX – S / Pzi: ~lez / E: fr maroufler] A lipi cu maruflu.

MARUFLÁ vb. tr. a lipi un material flexibil, o pânză pictată pe un suport rigid cu maruflu. (< fr. maroufler)

MARÚFLĂ s. f. v. maruflu.

MARÚFLU s. n. Clei special pentru maruflaj. [Var.: marúflă s. f.] – Din fr. maroufle.

MARÚFLU s. n. Clei special pentru maruflaj. [Var.: marúflă s. f.] – Din fr. maroufle.

maruflu sn [At: DN3 / V: ~lă sf / Pl: ~ri / E: fr maroufle] Clei special pentru maruflaj (1).

MARÚFLU s.n. Clei special pentru lipirea pânzelor pictate. [Var. maruflă s.f. / < fr. maroufle].

MARÚFLU s. n. clei special, de origine organică sau sintetică, extras din semințele de secară, adeziv foarte puternic. (< fr. maroufle)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*maruflá (a ~) (-ru-fla) vb., ind. prez. 3 marufleáză

maruflá vb., ind. prez. 1 sg. marufléz, 3 sg. și pl. marufleáză

marúflu (-ru-flu) s. n., art. marúflul

marúflu s. n. (sil. -flu), art. marúflul[1]

  1. Var. maruflă LauraGellner
Intrare: marufla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marufla
  • maruflare
  • maruflat
  • maruflatu‑
  • maruflând
  • maruflându‑
singular plural
  • maruflea
  • maruflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maruflez
(să)
  • maruflez
  • maruflam
  • maruflai
  • maruflasem
a II-a (tu)
  • maruflezi
(să)
  • maruflezi
  • maruflai
  • maruflași
  • maruflaseși
a III-a (el, ea)
  • maruflea
(să)
  • marufleze
  • marufla
  • maruflă
  • maruflase
plural I (noi)
  • maruflăm
(să)
  • maruflăm
  • maruflam
  • maruflarăm
  • maruflaserăm
  • maruflasem
a II-a (voi)
  • maruflați
(să)
  • maruflați
  • maruflați
  • maruflarăți
  • maruflaserăți
  • maruflaseți
a III-a (ei, ele)
  • maruflea
(să)
  • marufleze
  • maruflau
  • marufla
  • maruflaseră
Intrare: maruflu
  • silabație: ma-ru-flu info
substantiv neutru (N40)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maruflu
  • maruflul
  • maruflu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • maruflu
  • maruflului
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maruflă
  • marufla
plural
genitiv-dativ singular
  • marufle
  • maruflei
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marufla

  • 1. A lipi cu maruflu.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

maruflu maruflă

  • 1. Clei special pentru maruflaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: