2 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Martini (de iarnă) m. pl. sfinți serbați de țărani ca ocrotitori împotriva lupilor ca să nu le vateme vitele (1 Februarie și 12 Noemvrie).

MARTÍN, martini, s. m. (Ornit.; de obicei urmat de determinări care indică specia) Nume dat mai multor specii de pescăruși și de pescari. – Din fr. martin.

MARTÍN, martini, s. m. (Ornit.; de obicei urmat de determinări care indică specia) Nume dat mai multor specii de pescăruși și de pescari. – Din fr. martin.

martin sm [At: BARCIANU / Pl: ~i / E: fr martin] (Orn) Pescăruș.

MARTÍN, martini, s. m. Pescăruș.

MARTÍN s.n. Pescăruș. [< fr. martin].

MARTÍN s. m. pescăruș. (< fr. martin)

MARTÍN ~i m. Pasăre marină, de talie medie, cu aripi lungi și cu penaj, mai ales, alburiu, care se hrănește cu pești; pescăruș. /<fr. martin

Martin (Moș) m. numele popular al ursului: joacă bine, moș Martine!

Martín m. Nume propriŭ dat în glumă ursuluĭ: joacă bine, moș Martine, că-țĭ daŭ pîne cu masline! Pl. Niște sărbătorĭ băbeștĭ de la 1-3 Februariŭ ținute ca să fiĭ ferit de urșĭ și de lupĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARTÍN s. (ORNIT.) 1. pescar, pescăruș. (~ denumește diverse specii de pescăruși.) 2. v. pescăruș. 3. martin-mare v. pescar-de-mare.

MARTIN s. (ORNIT.) 1. pescar, pescăruș. (~ denumește diverse specii de pescăruși.) 2. (Larus ridibundus) pescăruș, pescar rîzător, (reg.) giușcă, cărăbaș comun, porumbel-de-mare. 3. martin-mare (Larus) = pescar-de-mare, pescar-mare, (reg.) carabaș-de-mare, martin-de-iarnă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

Martín (martíni), s. m.1. Sărbătoare populară (1-3 februarie); se respectă pentru a dobîndi protecție contra lupilor. – 2. Urs. De la Martin, nume de persoană; cf. REW 5381.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MARTÍNI, martíniuri, s. n. 1. Cocteil preparat dintr-un amestec de gin sau vodcă și vermut sec. 2. (Cu inițială majusculă) Marcă italiană de vermut alb sau roșu. (prob. alterat din (cocteil) Martinez, din n. pr. Martínez) [et. MW]

martín s.m. (pop.) 1. numele ursului. 2. numele mai multor specii de pescăruși.

martin (cuv. fr.) v. bariton (1).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MARTINI, Francesco di Giorgio (1439-1502), arhitect, pictor și sculptor italian. În serviciul ducelui Federico da Montefeltro din Urbino. Importante realizări arhitectonice, în care modelele tradiționale sunt interpretate potrivit unui clasicism personal (biserica Santa Maria delle Grazie al Calcinaio, de lângă Cortona). A realizat sculpturi pentru Domul din Siena și părțile laterale de altar („Încoronarea”, „Nașterea”). Autor al unui „Tratat de arhitectură civilă și militară”.

MARTINI, Simone (c. 1284-1344), pictor și miniaturist italian din Renașterea timpurie. Stil caracterizat prin eleganță, desen sinuos și somptuozitate a coloritului („Maestà” din Siena și „Buna Vestire” din Florența).

arată toate definițiile

Intrare: martini
substantiv neutru (N63)
Surse flexiune: MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • martini
  • martiniul
  • martiniu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • martini
  • martiniului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: martin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • martin
  • martinul
  • martinu‑
plural
  • martini
  • martinii
genitiv-dativ singular
  • martin
  • martinului
plural
  • martini
  • martinilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

martin

etimologie: