Definiția cu ID-ul 969295:
Enciclopedice
MARTALOGI ostași austrieci de graniță, magh. martalok „bandit” < tc. martoloz < gr. ἀρματώλος „armatol”. 1. Martalog s., olt., 1723 (AO III 117); -u, Drăghici (AO XVII 343). 2. Cu schimb. părții finale, confundat cu suf. turc -oglu: Martioglu, T. (VM).