MARTA, sora lui Lazăr din Betania, ebr. Marta „domina” (OS) sau < siriacă Martha (Tagl), cf. și lat. Marta cogn. din epoca republicană (R On). 1. Martha (P¹); Marta (Ștef; 16 B II187); la genitiv Radul Marti(i), 1748 (AO XXI 217). 2. Cu afer. prob.: Arta, act. Forma slavă cu ft < th: Marfta (16 A III 152); din ucr. Марфа: Marfa (Dm; 16 A I 372; BCI VIII 73); prob. cu afer.: Arfa b. (16 B II 116).