MARSUPIU, marsupii, s. n. Pungă abdominală caracteristică femelelor din ordinul marsupialilor. – Din lat., fr. marsupium.

marsupiu sn [At: LM / P: ~piu / Pl: ~ii / E: lat marsupium, fr marsupium] (Zlg) Pungă ventrală a marsupialelor.

MARSUPIU, marsupii, s. n. Pungă abdominală caracteristică femelelor din ordinul marsupialelor. – Din lat., fr. marsupium.

MARSUPIU s.n. Punga ventrală a marsupialelor; (p. ext.) pungă. [Pron. -piu. / < lat., fr. marsupium, gr. marsipion].

MARSUPIU s. n. 1. pungă abdominală a femelei marsupialelor. 2. (bot.) organ saciform la extremitatea ramurilor, care poartă arhegoanele. 3. cavitate incubatoare la nevertebrate. (< fr., lat. marsupium)

MARSUPIU ~i n. Cavitate abdominală în formă de pungă în care femela marsupialelor își poartă puii. /<lat., fr. marsupium

marsupiu [piu pron. pĭu] s. n., art. marsupiul; pl. marsupii, art. marsupiile (desp. -pi-i-)

marsupiu [piu pron. pĭu] s. n., art. marsupiul; pl. marsupii, art. marsupiile (-pi-i-)

marsupiu s. n. [-piu pron. -piu], art. marsupiul; pl. marsupii, art. marsupiile (sil. -pi-i-)

MARSUPIU s. n. (Zool.) Punga ventrală a marsupialelor. Cf. lm. - Pronunțat: -pi-u. – Pl.: marsupii. – Din lat. marsupium, fr. marsupium.