13 definiții pentru marmotă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

marmo sf [At: J. CIHAC, I. N. 35/7 / V: (înv) marmot sm / Pl: ~te / E: fr marmotte, it marmotta] 1 (Lsg) Gen de mamifere rozătoare de mărimea unui iepure de casă, cu blana prețioasă, cenușie, care trăiește în regiunile muntoase din vestul Europei (Arctomys marmotta) sau în stepele din estul Europei și din Asia (Marmotta bobak). 2 (Șip) Animal din genul marmotelor (1).

MARMÓTĂ, marmote, s. f. Gen de mamifere rozătoare cu corpul scurt și gros, cu blană cenușie, care hibernează (Marmota); animal care face parte din acest gen. – Din fr. marmotte, it. marmotta.

MARMÓTĂ, marmote, s. f. Gen de mamifere rozătoare cu corpul scurt și gros, cu blană cenușie, care hibernează (Marmota); animal care face parte din acest gen. – Din fr. marmotte, it. marmotta.

MARMÓTĂ, marmote, s. f. Mamifer rozător din Alpi, de mărimea unui iepure de casă; are corpul acoperit cu o frumoasă blană cenușie (Arctomys marmotta).Expr. A dormi ca o marmotă = a dormi mult și greu.

MARMÓTĂ s.f. Mamifer rozător cu blană cenușie, frumoasă, care trăiește în regiunile alpine și care hibernează. [< fr. marmotte, it. marmotta].

MARMÓTĂ s. f. mamifer rozător cu blană cenușie, care trăiește în regiunile alpine, hibernând câteva luni. (< fr. marmotte)

MARMÓTĂ ~e f. Animal rozător cu capul scurt și gros, prețuit pentru blana de culoare cenușie. /<fr. marmotte, it. marmotta

marmotă f. mamifer din ordinul rozătoarelor, trăiește în Alpi și Pirenei prin peșterile munților, dormind peste iarnă (Arctomys marmota).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marmótă s. f., g.-d. art. marmótei; pl. marmóte

marmótă s. f., pl. marmóte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARMÓTĂ s. (ZOOL.; Arctomys marmotta) (rar) bursuc, (înv.) pință.

MARMO s. (ZOOL.; Arctomys marmotta) (rar) bursuc. (înv.) pință.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MARMÓTĂ (< fr., it.) s. f. Mamifer rozător, plantigrad, din familia sciuridelor, cu corp greoi, de c. 50 cm lungime, cu blană cenușie, întâlnit la altitudini de 1.600-2.000 m (Marmota). Trăiește în Eurasia și în America de Nord, fiind un animal colonial diurn, hibernant. Apreciat atât pentru blană și carne, cât și pentru grăsimea sa, folosită în medicina tradițională pentru tratarea afecțiunilor reumatice, respiratorii și a colicilor etc. În România viețuiește în Munții Rodnei, Făgăraș și Retezat, iar în prezent își extinde continuu arealul.

Intrare: marmotă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marmo
  • marmota
plural
  • marmote
  • marmotele
genitiv-dativ singular
  • marmote
  • marmotei
plural
  • marmote
  • marmotelor
vocativ singular
plural