12 definiții pentru marmoreu mărmuriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARMORÉU, -ÉE, marmorei, -ee, adj. (Rar) Marmoreean. – Din lat. marmoreus, it. marmoreo.

marmoreu, ~ee a [At: EMINESCU, O. I, 172 / A și: marmoreu / Pl: ~ei, ~ee / E: lat marmoreus, it marmoreo] (Rar) Marmorean (3).

MARMORÉU, -ÉE, marmorei, -ee, adj. (Rar) Marmorean. – Din lat. marmoreus, it. marmoreo.

MARMORÉU, -EE, marmorei, -ee, adj. (Latinism rar) Marmorean. Din negru giulgi se desfășor Marmoreele brațe. EMINESCU, O. I 172.

MARMORÉU, -ÉE adj. (Rar) Marmorean. [Pron. -reu, -re-e. / < lat. marmoreus, it. marmoreo].

MARMORÉU, -ÉE adj. marmorean. (< lat. marmoreus, it. marmoreo)

marmoreu a. ce seamănă cu marmura: marmoreele brațe EM.

MĂRMURÍU, -ÍE adj. v. marmoreu.[1]

  1. La intrarea marmoreu nu figurează această variantă. — gall

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

marmoréu (rar) adj. m., pl. marmoréi; f. sg. și pl. marmorée

marmoréu adj. m., pl. marmoréi; f. sg. și pl. marmorée


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARMORÉU adj. v. marmorean.

Intrare: marmoreu
marmoreu adjectiv
adjectiv (A103)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marmoreu
  • marmoreul
  • marmoreu‑
  • marmoree
  • marmoreea
plural
  • marmorei
  • marmoreii
  • marmoree
  • marmoreele
genitiv-dativ singular
  • marmoreu
  • marmoreului
  • marmoree
  • marmoreei
plural
  • marmorei
  • marmoreilor
  • marmoree
  • marmoreelor
vocativ singular
plural
mărmuriu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărmuriu
  • mărmuriul
  • mărmuriu‑
  • mărmurie
  • mărmuria
plural
  • mărmurii
  • mărmuriii
  • mărmurii
  • mărmuriile
genitiv-dativ singular
  • mărmuriu
  • mărmuriului
  • mărmurii
  • mărmuriei
plural
  • mărmurii
  • mărmuriilor
  • mărmurii
  • mărmuriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marmoreu mărmuriu

  • surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Din negru giulgi se desfășor Marmoreele brațe. EMINESCU, O. I 172.
      surse: DLRLC

etimologie: