marmorat, ~ă a [At: NOM. MIN. I, 370 / V: (rar) ~mur~ / Pl: ~ați, ~e / E: marmora] 1 Care are aspect de marmură¹ (1). 2 Colorat ca marmura¹ (1). 3 (Nob) Placat cu marmură¹ (1).

marmurat, ~ă a vz marmorat

MARMORAT, -Ă, marmorați, -te, adj. Cu aspect de marmură.

Aechmea marmorata Mez (syn. Billbergia marmorata Lem.; Billbergia vittata Bak.). Specie cu tijă florală subțire, glabră, pendentă. Flori albastre, în spic simplu, pendent. Număr mic de frunze (cca 35 cm lungime și cca 6 cm lățime), erecte, nu prea rigide, pe margine dens-spinoase, pe partea inferioară verzi, maro-marmorate, cu solzi albăstrui.

Bertolonia marmorata Naud. Specie cu flori purpurii. Frunze (cca 15 cm lungime, 9 cm lățime) eliptice, la bază cordiforme, pe partea inferioară purpur, puțin pubescente ca și tulpina.

Kalanchoe marmorata Bak. Specie care înflorește iarna-vara. Flori (petale ovat-lanceolate) albe, cu corimb paniculat. Frunze invers-ovate (cca 14 cm lungime) îngustate la bază, dentate, verzi, cu reflexe gri. Înaltă pînă la 0,55 cm, ramificată de la bază, tulpini drepte. Seră rece.

MARMORAT, -Ă adj. 1. Care are aspect de marmură¹ (1), colorat ca marmura. Hîrtie pentru legătorie (fantezie, marmorată). NOM. MIN. I, 370. Își depun ouăle de formă alungită, admirabil marmorate, pe pămîntul gol sau în iarbă scundă. LINȚIA, P. II, 11. Culoarea [peștelui] . . . este , marmorată, galbenă-verzuie cu pete negre. C. ANTONESCU, P. 72. 2. (Neobișnuit) Căptușit, acoperit cu plăci de marmură¹ (1) LM. 3. (Rar) Înmărmurit. Cf. COSTINESCU. – Pl.: marmorați, -te. – Și: (rar) marmurát, -ă adj. MARIAN, CH. 51. – V. marmora.

MARMURAT, -Ă adj. v. marmorat.