MARMORAT, -Ă adj. 1. Care are aspect de marmură¹ (1), colorat ca marmura. Hîrtie pentru legătorie (fantezie, marmorată). NOM. MIN. I, 370. Își depun ouăle de formă alungită, admirabil marmorate, pe pămîntul gol sau în iarbă scundă. LINȚIA, P. II, 11. Culoarea [peștelui] . . . este , marmorată, galbenă-verzuie cu pete negre. C. ANTONESCU, P. 72. 2. (Neobișnuit) Căptușit, acoperit cu plăci de marmură¹ (1) LM. 3. (Rar) Înmărmurit. Cf. COSTINESCU. – Pl.: marmorați, -te. – Și: (rar) marmurát, -ă adj. MARIAN, CH. 51. – V. marmora.