MARKETING s. n. 1. Ansamblul activităților prin care producția este orientată și adaptată cererilor prezente și viitoare ale consumatorului. 2. Disciplină științifică care studiază marketingul (1). – Din engl. marketing.

marketing sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: eg marketing] Disciplină și activitate comercială care pornește de la cunoașterea curentă și în perspectivă a cererii pieței, pentru a satisface eficient această cerere.

MARKETING s. n. Disciplină și activitate comercială care pornește de la cunoașterea curentă și în perspectivă a nevoilor cumpărătorilor, spre a satisface operativ aceste nevoi. – Din engl. marketing.

MARKETING s.n. Știință a eficienței economice, înglobînd totalitatea tehnicilor și metodelor moderne referitoare la livrarea mărfurilor de la producător la cumpărător, în ceea ce privește atît desfacerea propriu-zisă (organizarea magazinelor), cît și depozitarea, transportul, asigurarea, sondarea și prospectarea pieței etc. [< engl. marketing < market – piață].

MARKETING s. n. 1. concepție privind organizarea și desfășurarea activității economice, potrivit căreia producția trebuie să fie permanent adaptată la cerințele prezente și viitoare ale consumatorilor și să le satisfacă cu maximum de eficiență. 2. ansamblul metodelor și tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor și satisfacerea acesteia. 3. disciplină științifică având acest obiect. (< engl., fr. marketing)

marketing s. n. (ec.) Ansamblul tehnicilor și metodelor care au drept obiect stabilirea strategiei comerciale a unei firme, mai ales prin studiul pieței ◊ „În cadrul Facultății de studii economice a Universității din Craiova s-a deschis cel de-al doilea curs de marketing-management internațional.” R.l. 21 V 77 p. 5. ◊ „Ieri, în aula Institutului de învățământ superior din Baia Mare a început al IX-lea curs internațional de marketing și management.” R.l. 6 V 78 p. 5. ◊ „Promovarea marketing-ului la rang de știință a apărut odată cu generalizarea societății de consum. Asimilat tehnicilor de publicitate ieftină (reclama) până la începutul anilor ’70, marketing-ul a devenit, odată cu apariția crizei, una dintre cele mai nobile funcțiuni ale întreprinderii. Astăzi el face apel la științe și tehnici dintre cele mai diverse.” ◊ „22” 8/93 p. 12; v. și expoziție-test (1976) (din engl., fr. marketing; PR 1959; Th. Hristea în LR 3/72 p. 193194, atestări din 1970; L. Seche în P.N. 2/74, citat din 1970; DMN; DEX, DN3)

MARKETING n. Ansamblu al activităților, metodelor și tehnicilor care au ca obiect studiul cererii consumatorilor și satisfacerii acestei cereri cu produse și servicii. /<engl. marketing

marketing s. n., art. marketingul

marketing (angl.) s. n., art. marketingul

MÁRKETING (cuv. engl., de la market „piață”) s. n. 1. Ansamblul activităților (procedeelor) prin care producția este orientată și adaptată cererilor prezente și viitoare ale consumatorului, pentru satisfacerea integrală, la timpul și locul dorit, cu mărfurile cerute de acesta, în condițiile rentabilității întreprinderii producătoare sau comerciale. M. reprezintă o concepție economică nouă, privind orientarea și mobilizarea întreprinderilor pentru obținerea de beneficii, prin satisfacerea cerințelor pieței interne și externe pe calea adaptării diferitelor elemente (calitatea produselor, distribuția, diferențierea prețurilor, a ambalajelor, metodelor de vânzare, a formelor de comerț și de promovare a desfacerilor etc.) la cererea specifică a consumatorului. 2. Disciplină științifică care studiază m. (1).