13 definiții pentru marital


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARITÁL, -Ă, maritali, -e, adj. (Jur.) Care se referă la drepturile soțului; care este specific relațiilor dintre soți, conjugal. – Din fr. marital, lat. maritalis.

MARITÁL, -Ă, maritali, -e, adj. (Jur.) Care se referă la drepturile soțului; care este specific relațiilor dintre soți, conjugal. – Din fr. marital, lat. maritalis.

marital, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr marital, lat maritalis] 1 (Jur; d. drepturi sau autoritate într-o căsnicie) Care aparține soțului. 2 Care aparține căsătoriei Si: conjugal. 3 Care e specific relațiilor dintre soți Si: conjugal.

MARITÁL, -Ă, maritali, -e, adj. (Jur.) Care se referă la drepturile soțului.

MARITÁL, -Ă adj. 1. Referitor la drepturile soțului. 2. Specific relațiilor dintre soți; conjugal. [Cf. fr. marital, lat. maritalis].

MARITÁL, -Ă adj. 1. referitor la drepturile soțului. 2. specific relațiilor dintre soți; conjugal. (< fr. marital, lat. maritalis)

MARITÁL ~ă (~i, ~e) jur. 1) Care se referă le drepturile soțului. 2) Care ține de soți; propriu soților; conjugal. /<fr. marital, lat. maritalis

marital a. ce ține de bărbat: drepturi maritale.

*maritál, -ă adj. (lat. maritalis, d. maritus, bărbat, soț. V. mărit 1). De soț, al soțuluĭ pin căsătorie: drepturile maritale. Adv. Ca în căsătorie: a trăi marital. V. conjugal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

maritál adj. m., pl. maritáli; f. maritálă, pl. maritále

maritál adj. m., pl. maritáli; f. sg. maritálă, pl. maritále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MARITÁL adj. v. casnic, conjugal, matrimonial.

marital adj. v. CASNIC. CONJUGAL. MATRIMONIAL.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MARITAL, -Ă adj. 1. (Jur.; despre drepturi sau despre autoritate într-o căsnicie) Care aparține soțului. PONTBRIANT, D., LM, ALEXI, W., ȘĂINEANU, CADE, SCRIBAN, D. 2. Care aparține căsătoriei, care e specific relațiilor dintre soți; conjugal. Are o veche legătură, ca și maritală, cu un Iancu, boier cu butcă și cu arnâut. V. ROM. decembrie 1960, 151. ◊ (Adverbial) Iubea. . . aproape marital pe Cucly. CĂLINESCU, S. 334. - Pl. : maritali, -e. – Din fr. marital, lat. maritalis.

Intrare: marital
marital adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marital
  • maritalul
  • maritalu‑
  • marita
  • maritala
plural
  • maritali
  • maritalii
  • maritale
  • maritalele
genitiv-dativ singular
  • marital
  • maritalului
  • maritale
  • maritalei
plural
  • maritali
  • maritalilor
  • maritale
  • maritalelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marital

etimologie: