Definiția cu ID-ul 969292:
Enciclopedice
MARGINE subst. 1. Margene, în genitiv Margeni, b. (Dm; C Ștef; 17 A V 32). 2. Margine (16 A III 28, 457); Margină, Ion (Glos); Marjină (ib.). 3. Margire, Ion (Sur XVIII); – a lui Malai, pren. (16 A I 208) zis și Marjire Malai și Margire Malaevici (C Ștef).
Exemple de pronunție a termenului „margine” (50 clipuri)
Clipul 1 / 50