2 intrări

13 definiții

MARGINALIZÁRE, marginalizări, s. f. Acțiunea de a marginaliza și rezultatul ei. – V. marginaliza.

MARGINALIZÁRE, marginalizări, s. f. Acțiunea de a marginaliza și rezultatul ei. – V. marginaliza.

*marginalizáre s. f., g.-d. art. marginalizắrii; pl. marginalizắri

marginalizáre s. f., pl. marginalizări

MARGINALIZÁ, marginalizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. 2. Tranz. A diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare în mod voit, prin neluare în seamă. – Marginal + suf. -iza.

MARGINALIZÁ, marginalizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. 2. Tranz. A diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare în mod voit, prin neluare în seamă. – Marginal + suf. -iza.

*marginalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 marginalizeáză

marginalizá vb., ind. prez. 1 sg. marginalizéz, 3 sg. și pl. marginalizeáză

MARGINALIZÁ vb. I. tr., refl. a (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. II. tr. a da la o parte, a diminua (pe nedrept) valoarea cuiva sau a ceva prin neglijare, în mod voit; a periferiza. (< fr. marginaliser)

A MARGINALIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se marginalizeze. 2) (persoane) A desconsidera neglijând în mod voit. /marginal + suf. ~iza

A SE MARGINALIZÁ mă ~éz intranz. A se situa la marginea unui obiect, unui fenomen etc. /marginal + suf. ~iza


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

marginalizáre s.f. (soc.) Excludere, îndepărtare către marginea societății ◊ „Pe continentul latino-american există peste o sută de milioane de persoane care trăiesc în condiții de marginalizare socială și economică, relevă un comunicat al UNESCO.” I.B. 5 IV 84 p. 8. ◊ „[...] teoria «marginalizării» în istorie a românilor nu putea să lipsească [...]” Luc. 21 IV 84 p. 7; v. și rezistent (din marginaliza; cf. fr. marginalisation, engl. marginalize; PR după 1960, MNC 1968, DMC 1970, BD 1970)

marginalizá vb. I (soc.) A scoate pe cineva din funcțiile aparatului central de conducere, destinându-l unor funcții marginale ◊ „Ați fost îndepărtat? îl întreb [pe Ion Iliescu]. Marginalizat, mă corectează. Vreau să spun trimis în provincie, cu treburi administrative de rangul doi.” ◊ „22” 47/95 p. 16 (din marginal)

Intrare: marginaliza

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) marginaliza marginalizare marginalizat marginalizând singular plural
marginalizea marginalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) marginalizez (să) marginalizez marginalizam marginalizai marginalizasem
a II-a (tu) marginalizezi (să) marginalizezi marginalizai marginalizași marginalizaseși
a III-a (el, ea) marginalizea (să) marginalizeze marginaliza marginaliză marginalizase
plural I (noi) marginalizăm (să) marginalizăm marginalizam marginalizarăm marginalizaserăm, marginalizasem*
a II-a (voi) marginalizați (să) marginalizați marginalizați marginalizarăți marginalizaserăți, marginalizaseți*
a III-a (ei, ele) marginalizea (să) marginalizeze marginalizau marginaliza marginalizaseră
Intrare: marginalizare
marginalizare substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular marginalizare marginalizarea
plural marginalizări marginalizările
genitiv-dativ singular marginalizări marginalizării
plural marginalizări marginalizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)