2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARGINALIZÁRE, marginalizări, s. f. Acțiunea de a marginaliza și rezultatul ei. – V. marginaliza.

MARGINALIZÁRE, marginalizări, s. f. Acțiunea de a marginaliza și rezultatul ei. – V. marginaliza.

marginalizare sf [At: DEX – S / Pl: ~zări / E: marginaliza] 1 Situare la marginea unui obiect, fenomen etc. 2 Diminuare, reducere pe nedrept a importanței unei persoane, a unui lucru, a unei idei. 3 Izolare în plan social.

marginalizáre s. f. (soc.) Excludere, îndepărtare către marginea societății ◊ „Pe continentul latino-american există peste o sută de milioane de persoane care trăiesc în condiții de marginalizare socială și economică, relevă un comunicat al UNESCO.” I.B. 5 IV 84 p. 8. ◊ „[...] teoria «marginalizării» în istorie a românilor nu putea să lipsească [...]” Luc. 21 IV 84 p. 7; v. și rezistent (din marginaliza; cf. fr. marginalisation, engl. marginalize; PR după 1960, MNC 1968, DMC 1970, BD 1970)

MARGINALIZÁ, marginalizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. 2. Tranz. A diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare în mod voit, prin neluare în seamă. – Marginal + suf. -iza.

MARGINALIZÁ, marginalizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. 2. Tranz. A diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare în mod voit, prin neluare în seamă. – Marginal + suf. -iza.

MARGINALIZÁ vb. I. tr., refl. a (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. II. tr. a da la o parte, a diminua (pe nedrept) valoarea cuiva sau a ceva prin neglijare, în mod voit; a periferiza. (< fr. marginaliser)

marginalizá vb. I (soc.) A scoate pe cineva din funcțiile aparatului central de conducere, destinându-l unor funcții marginale ◊ „Ați fost îndepărtat? îl întreb [pe Ion Iliescu]. Marginalizat, mă corectează. Vreau să spun trimis în provincie, cu treburi administrative de rangul doi.” ◊ „22” 47/95 p. 16 (din marginal)

A SE MARGINALIZÁ mă ~éz intranz. A se situa la marginea unui obiect, unui fenomen etc. /marginal + suf. ~iza

A MARGINALIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se marginalizeze. 2) (persoane) A desconsidera neglijând în mod voit. /marginal + suf. ~iza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*marginalizáre s. f., g.-d. art. marginalizắrii; pl. marginalizắri

marginalizáre s. f., pl. marginalizări

*marginalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 marginalizeáză

marginalizá vb., ind. prez. 1 sg. marginalizéz, 3 sg. și pl. marginalizeáză

Intrare: marginalizare
marginalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marginalizare
  • marginalizarea
plural
  • marginalizări
  • marginalizările
genitiv-dativ singular
  • marginalizări
  • marginalizării
plural
  • marginalizări
  • marginalizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: marginaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marginaliza
  • marginalizare
  • marginalizat
  • marginalizatu‑
  • marginalizând
  • marginalizându‑
singular plural
  • marginalizea
  • marginalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • marginalizez
(să)
  • marginalizez
  • marginalizam
  • marginalizai
  • marginalizasem
a II-a (tu)
  • marginalizezi
(să)
  • marginalizezi
  • marginalizai
  • marginalizași
  • marginalizaseși
a III-a (el, ea)
  • marginalizea
(să)
  • marginalizeze
  • marginaliza
  • marginaliză
  • marginalizase
plural I (noi)
  • marginalizăm
(să)
  • marginalizăm
  • marginalizam
  • marginalizarăm
  • marginalizaserăm
  • marginalizasem
a II-a (voi)
  • marginalizați
(să)
  • marginalizați
  • marginalizați
  • marginalizarăți
  • marginalizaserăți
  • marginalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • marginalizea
(să)
  • marginalizeze
  • marginalizau
  • marginaliza
  • marginalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marginalizare

  • 1. Acțiunea de a marginaliza și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi marginaliza
    surse: DEX '98 DEX '09

marginaliza

  • 1. A (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. tranzitiv A diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare în mod voit, prin neluare în seamă.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: periferiza

etimologie:

  • Marginal + sufix -iza.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00