marginalizare sf [At: DEX-S / Pl: ~zări / E: marginaliza] 1 Situare la marginea unui obiect, fenomen etc. 2 Diminuare, reducere pe nedrept a importanței unei persoane, a unui lucru, a unei idei. 3 Izolare în plan social.

marginalizare s. f. (soc.) Excludere, îndepărtare către marginea societății ◊ „Pe continentul latino-american există peste o sută de milioane de persoane care trăiesc în condiții de marginalizare socială și economică, relevă un comunicat al UNESCO.” I.B. 5 IV 84 p. 8. ◊ „[...] teoria «marginalizării» în istorie a românilor nu putea să lipsească [...]” Luc. 21 IV 84 p. 7; v. și rezistent (din marginaliza; cf. fr. marginalisation, engl. marginalize; PR după 1960, MNC 1968, DMC 1970, BD 1970)

MARGINALIZA vb. I. tr., refl. a (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. II. tr. a da la o parte, a diminua (pe nedrept) valoarea cuiva sau a ceva prin neglijare, în mod voit; a periferiza. (< fr. marginaliser)

marginaliza vb. I (soc.) A scoate pe cineva din funcțiile aparatului central de conducere, destinându-l unor funcții marginale ◊ „Ați fost îndepărtat? îl întreb [pe Ion Iliescu]. Marginalizat, mă corectează. Vreau să spun trimis în provincie, cu treburi administrative de rangul doi.” ◊ Rev. 22 47/95 p. 16 (din marginal)

A MARGINALIZA ~ez tranz. 1) A face să se marginalizeze. 2) (persoane) A desconsidera neglijând în mod voit. /marginal + suf. ~iza

A SE MARGINALIZA mă ~ez intranz. A se situa la marginea unui obiect, unui fenomen etc. /marginal + suf. ~iza

marginalizare s. f., g.-d. art. marginalizării; pl. marginalizări

*marginalizare s. f., g.-d. art. marginalizării; pl. marginalizări

marginalizare s. f., pl. marginalizări

marginaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. marginalizez, 3 marginalizează; conj. prez. 1 sg. să marginalizez, 3 să marginalizeze

*marginaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 marginalizează

marginaliza vb., ind. prez. 1 sg. marginalizez, 3 sg. și pl. marginalizează

marginaliza vb. I. tr. a periferiza. Un studiu important a fost marginalizat de către doctorand.