7 definiții pentru marginaliza


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARGINALIZÁ, marginalizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. 2. Tranz. A diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare în mod voit, prin neluare în seamă. – Marginal + suf. -iza.

MARGINALIZÁ, marginalizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. 2. Tranz. A diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare în mod voit, prin neluare în seamă. – Marginal + suf. -iza.

MARGINALIZÁ vb. I. tr., refl. a (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. II. tr. a da la o parte, a diminua (pe nedrept) valoarea cuiva sau a ceva prin neglijare, în mod voit; a periferiza. (< fr. marginaliser)

marginalizá vb. I (soc.) A scoate pe cineva din funcțiile aparatului central de conducere, destinându-l unor funcții marginale ◊ „Ați fost îndepărtat? îl întreb [pe Ion Iliescu]. Marginalizat, mă corectează. Vreau să spun trimis în provincie, cu treburi administrative de rangul doi.” ◊ „22” 47/95 p. 16 (din marginal)

A MARGINALIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se marginalizeze. 2) (persoane) A desconsidera neglijând în mod voit. /marginal + suf. ~iza

A SE MARGINALIZÁ mă ~éz intranz. A se situa la marginea unui obiect, unui fenomen etc. /marginal + suf. ~iza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*marginalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 marginalizeáză

marginalizá vb., ind. prez. 1 sg. marginalizéz, 3 sg. și pl. marginalizeáză

Intrare: marginaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • marginaliza
  • marginalizare
  • marginalizat
  • marginalizatu‑
  • marginalizând
  • marginalizându‑
singular plural
  • marginalizea
  • marginalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • marginalizez
(să)
  • marginalizez
  • marginalizam
  • marginalizai
  • marginalizasem
a II-a (tu)
  • marginalizezi
(să)
  • marginalizezi
  • marginalizai
  • marginalizași
  • marginalizaseși
a III-a (el, ea)
  • marginalizea
(să)
  • marginalizeze
  • marginaliza
  • marginaliză
  • marginalizase
plural I (noi)
  • marginalizăm
(să)
  • marginalizăm
  • marginalizam
  • marginalizarăm
  • marginalizaserăm
  • marginalizasem
a II-a (voi)
  • marginalizați
(să)
  • marginalizați
  • marginalizați
  • marginalizarăți
  • marginalizaserăți
  • marginalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • marginalizea
(să)
  • marginalizeze
  • marginalizau
  • marginaliza
  • marginalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

marginaliza

  • 1. A (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. tranzitiv A diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare în mod voit, prin neluare în seamă.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: periferiza

etimologie:

  • Marginal + sufix -iza.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00