MARGARETA, pe cale literară < lat. margarita gr. μαργαρίτης „perlă”. I. 1. – f., act. 2. Mărgărit b., act. (P Bor. 63); -escu; -ești s.; -a f. (P²); -oiu hațeg. (Cand). 3. Mărgărita f., mold. (16 A II 109), și dobr. (RI XI 206). II. Marghita. 1. – d-na lui Basarab I. și a lui Simeon Vvd; – f., mold. și olt. (16 A I 370; Sd V 396; Cand 166); Mărghită f. (16 A II 109). 2. Forme masculine: Marghitu (T-Jiu); Marghit/an Ioan, ard. (RA V 380); -ea (16 A I 522); -oiu (Cand 166); Marghițoi s. (Mus). 3. Cu afer. Ghita fam. (Moț); -na f. (17 A V 28) și cu as. progr.: Ghitina b. (Isp III¹); cu -n-: Marghinta f (P. Gov. f° 10). III. Scurtat: Marga: 1. – f. (Ștef; 16 B III 149; Olt; 17 B, I 325; P²; P Bor 13); – sora lui Vasile-Lupu Vvd. 2. Mărghia, Mărgheni ss.; Mărghescu act. 3. Mărgău b., hațeg. (Cand 166) și s. 4. + -ociu: Margoci, Toflă (17 A I 51). 5. Contaminat cu Dan: Marghidan, M. act. Mărgări, T. Băn. act. 6. Cont. cu Gherasie sau Tarasie: Margasie (Sd VII 296). 7. Cont. cu Marioara: Marghi/ora f. (Aș Br 111) și -oara Goleasca (Hur). 8. -ea: Mărgea b. (Olt) sau < subst. mărgea, sau vb. a merge, depinde de accent.; Margești s. (Mus). 9. Cu afer. Argești s., 1627 (AO I 236); Margescul zis și Murgescu (AO XIX 130). 10. Margela, Șt. (Bibl., rom. veche III).